Epoca religiei




Credinta crestina sta la baza civilizatiei europene. Dar pe parcurs ce biserica devenea tot mai puternica si privilegiata, au aparut tot mai multe revolte cauzate de disensiuni, intensificate de o serie de dispute interne, scandaluri si separari.

In sec. al X-lea, Europa crestina a inceput sa-si anihileze inamicii si sa se extinda. Pentru o perioada de timp acest lucru era valabil, in mod egal, pentru ambele Europe, si cea de vest, dominata de crestinismul catolic si pentru cea de est, unde biserica ortodoxa ii convertea pe slavi intr-un ritm constant. Cele doua biserici sunt deja separate, isi creeza traditii diferite, desi incercari de reunificare au continuat sa fie facute.
Cele doua biserici aveau in fata viitor cu totul diferit. Asupra bisericii ortodoxe se executa o presiune tot mai mare din cauza extinderii islamismului. In vest insa urmatoarele cateva secole vor deveni "epoca religiei", in care biserica si religia influenteza toate domeniile vietii.

Atractia imediata
Au existat multe motive pentru aceasta. Atractia religiei a avut un impact imediat si evident intr-o lume brutala si nesigura. Majoritatea oamenilor din epoca medievala duceau o viata grea cu multe neajunsuri. Acest lucru a facut din promisiunea crestina a unei eternitati pline de bucurie, un lucru, in particular, foarte atragator, iar biserica detinea cheile unei vieti eterne.

Preotimea efectiv a monopolizat sistemul educational - doar cativa dintre profani erau chiar invatati - si numai ei puteau citi si intelege versiunile latine, grecesti si ebraice in care era scrisa Scriptura. Pornind de la fiecare aspect - si mai presus de toate cand liturghia a fost celebrata de catre un preot - biserica a devenit un factor indispensabil in a realiza contactul dintre Dumnezeu si omenire. Ca rezultat, religia a devenit centrul viefii oamenilor si treptat, preotimea a ajuns sa fie considerata ca persoane superioare - in cel mai bun caz o elita