Franta imperiala
Ca o recunoastere a succeselor sale,in anul 1802,Napoleon a fost ales,prin plebiscic,prim-consul pe viata.Acesta nu a fost insa decat o etapa intermediara spre instaurarea puterii personale absolute.
In anul 1804, echilibrul intern si cel extern erau puse din nou sub semnul intrebarii. In 1803, Anglia redeschisese conflictul militar, iar la inceputul lui 1804,Fouche descopera un nou complot regalist. Conjunctura favorabila nu este ratata si, in Mai 1804, Franta devine imperiu, iar Napoleon, proclamat « imparat al tuturor francezilor »,sub numele de Napoleon I. Decizia Senatului nu facea decat sa consfinteasca o stare de fapt.
In noua sa calitate, Napoleon continua politica promovata anterior, in toate directiile. Pentru prevenirea comploturilor este accentuat controlul politienesc asupra societatii : tribunalele speciale sunt conduse de »  magistrati pentru linistea publica » , se reintroduc practicile trimiterii la inchisoare fara judecata sau arestul la domiciliu. Totul se afla sub controlul unui ministru al politiei care beneficia de puteri extinse.
Formarea unei noi nobilimi supuse imparatului ia amplore. Pe langa curtea imperiala se creaza noi demnitati ce aduc importante venituri si privilegii detinatorilor acestora. Cei mai merituosi dintre generali sunt ridicati la rangul de maresali ai Frantei si improprietariti cu vaste domenii.
Autoritarismul politic si cumpararea de favoruri au fost dublate de un program consistent de reorganizare a armatei. Principiile de baza ale acestui program constau  in asigurarea unitatii de comanda si a flexibilitatii in actiune.S-au creat unitati de aproximativ 25-30 de mii de soldati, la care se adaugau corpuri de cavalerie, unitati de artilerie si mai multe multe unitati de elita, dintre care cea mai importanta era Garda imperiala. Comanda unitatilor era asigurata de generali celebri, precum Ney, Murat, Lannes, Junot, Juordan, Bernadotte etc. Aceasta armata era alime