Japonia imperiala II





Obligata, la mijlocul secolului XIX, sa puna capat izolarii pe care si-o impusese, Japonia s-a adaptat usor la lumea industriala moderna. Insa, dupa ce a devenit o mare putere, Japonia a recurs la un militarism agresiv, care s-a sfarsit dezastruos.

Condusa de “oameni puternici” militari, shogunii, Japonia a fost izolata de restul lumii pana la mijlocul secolului XIX. Puterile straine au incercat in multe randuri sa patrunda in Japonia, dar zadrnic. SUA, dornica sa-si asigura accesul in porturile japoneze, pentru a-si putea realimenta navele comerciale si pe cele pescaresti, a decis sa intreprinda actiuni si mai puternice in acest scop.

In 1853, un grup de nave de razboi americane, condus de comandantul Matthew Perry, a ajuns in Japonia cu o scrisoare din partea presedintelui, prin care se cerea “prietenie” si comert. In anul urmator Perry a revenit in Japonia dupa raspuns si, desi nu a fost amenintat, Shogunul a considerat intelept sa accepte cererea americanilor. Alte mari puteri europene au urmat rapid exemplul SUA, iar deschiderea Japoniei catre comertul international nu a mai avut cale de intoarcere.

Japonezii aveau insa parere diferite cu privire la aceasta problema, urmand astfel multi ani de tulburari. Shogun-ul isi pierduse autoritatea si puterea, iar cand s-a decis deschiderea majoritatii porturilor japoneze pentru comertul international, in 1858, alte grupari dinclanurile japoneze s-au ridicat impotriva Shogun-ului. Rezultatul a fost desfiintarea shogunatului si impunerea imparatului – care fusese doar un suveran nominal - ca forta politica.

Cladirea unui stat modern
In 1868, controlul a fost preluat de tanarul imparat Mutsuhito. In timpul domniei sale, numita Era Meiji (“conducere ilustra”) (1868-1912), Japonia s-a transformat. Marii lorzi feudali (daimyo) au renuntat la pamanturo, s-a stabilit un guvern si un sistem de impozitare centralizate. A fost creata o armata formata din recruti, c