Pictura medievala






In decursul Evului Mediu, pictura a devenit o arta din ce in ce mai remarcata. Schimbavile sociale si noile tehnici aparute au oferit pictorilor posibilitatea de a crea mai realist, mai aprofundat, lucrari mult mai umanizate, care au revolutionat arta occictentala.

La sfarsitul perioadei Romanice, pictura inca mai era considerata o arta de mai mica importanta, folosita doar pentru a decora suprafetele pentru care nu se gaseau metode de acoperire mai ample sau mai bogate. Acolo unde acest lucru era posibil, se preferau tapiteriile, mozaicurile, , metalele pretiase sau sculpturile. Pictorul obisnuit era chemat doar sa coloreze sculpturile create de alte maini sau sa decoreze peretii; cea mai pretuita forma de pictura era cea realizata de generatii intregi de calugari in scritoria (camere de hens), acolo unde isi ilustrau manuscrisele cu picturi pline de viata, foarte frumos conturate.

La sfarsitul secolului al XIII-lea societatea europeana s-a dezvoltat rapid, oferind noi opoitunitati pentru artisti. Curtile nobiliare si castelele au devenit locuri de o grandoare din ce ce mai mare, in vreme ce orase ca Parisul, Praga, Londra, orasele Italiei si ale Tarilor de Jos prosperau, isi doreau picturi nu doar aristocratii si clericii, ci si orasenii prosperi, si aceasta in primul rand din motive de evlavie. In aceiasi timp, din ce in ce mai multi oameni au devenit culti, cititori de carte, creand o cerere din ce in ce mai mare de publicatii seculare (non-religioase). Cele mai reusite dintre acestea erau realizari somptuoase inchinate protectorilor regali sau nobililor si creatorii lor nu mai apartineau unui ordin monahal ci erau profesionisti cu propriile lor ateliere. In ciuda faptului ca statutul lor social a ramas relativ scazut, numele mai multor arristi si o seama de informatii despre ei au inceput sa fie cunoscute.

Noi oportunitati
La inceputul secolului al XIII-lea au fost introduse icoanele ca fundal al c