19-XI-2003



PRIMA CRUCIADA


În vara anului 1096, pentru prima oara în istorie, o mare armata crestina, alcatuita din oameni apartinând mai multor popoare, a pornit spre Rasarit. Aceasta era formata din: cavaleri nobili, scutierii acestora, calareti, tarani, oraseni, atât barbati, cât si femei. Au fost între 50 pâna la 70000 de oameni care au pornit la drum, împartiti în cinci sau sase grupuri, urmare povestilor despre minunile Ierusalimului si perspectiva unei prazi bogate.
Petru de Amiens, numit si Petru Eremitul, conducea o asemenea ceata de sarmani. Înainte de aceasta, murdar si zdrentaros, calare pe un magar, a strabatut regiuni întinse ale Frantei, facând cunoscuta cruciada.
Înaintea marii armate cruciate, au pornit trupe izolate conduse de Eremit si de un cavaler, “Walter cel fara de avutie” formate din aproximativ 15000 de oameni. Prima trupa a parasit Renania de Nord în martie si s-a îndreptat spre sud-est, traversând Ungaria si Bulgaria de astazi. Ambele cete de tarani au trebuit sa înfrunte populatiile locale.Taranii au suferit pierderi grele, caci pentru un asemenea gen de înfruntari nu erau pregatiti. Duceau lipsa de alimente si de arme, ceea ce a facut ca pe drum sa comita pradaciunii din cauza carora au fost prigoniti de localnici, cu toata cruzimea. Cu toate acestea Petru si oastea lui au ajuns, la începutul lui august 1096, înaintea portilor Constantinopolului, la doua saptamâni dupa sosirea trupei lui Walter.
La jumatatea lunii august 1096 a pornit din patrie si armata cruciata propiu-zisa, bine echipata, sub comanda lui Gottfried de Bouillon, duce al Lorenei de Jos, marsaluind tot drumul terestru spre sud-est. La 23 decembrie a ajuns si aceasta la Constantinopol. Cea mai mare armata se afla sub comanda lui Raimund de Toulouse, în a carui suita calatorea si reprezentantul papal Adhemer. Alta armata condusa de Bohemud din Tarent, cel mai lipsit de scrupule conducator al primei cruciade, a navigat cu armata sa pe Marea Mediterana, spre rasarit