Printre cele mai vechi asezari
Printre cele mai vechi asezari de care vorbeste istoria noastra se numara si Curtea de Arges cu imprejurimile ei. In veacul al XIII-lea, inalta cetate a Poenarilor, cu fortificatiile sale de piatra si putul care o lega direct cu albia riului de jos, facuse sa ajunga, pina departe, faima acestor locuri; iar pe la jumatatea secolului urmator, curtea Basarabilor si biserica "Sfintul Nicolae Domnesc" rasfring aceasta faima asupra intregii asezari adunata cu timpul in preajma lor: Curtea de Arges de mai tirziu.
Dupa documente si inscriptii, ca si din marturiile sapaturilor arheologice, istoria acestui stravechi tinut voievodal, chiar daca nu consemneaza data precisa cind s-au grupat aici intiiele centre locuite, face insa dovada ca: aceste centre s-au dezvoltat indeajuns de repede, pentru ca, pe la jumatatea veacului al XIV-lea, sa ateste deopotriva cu existenta unui scaun Domnesc, si pe aceea a unei insemnate organizari bisericesti. Astfel asociate, puterea statala si cea religioasa impodobesc valea Argesului cu fapte de arme si locasuri de inchinare, care-i pastreaza intacta functia ei spirituala, chiar atunci cind capitala se muta la Tirgoviste.


Dintre monumentele care au fost faurite de-a lungul veacurilor, din cite au impodobit Argesul voievodal, de buna seama ca biserica inaltata de Neagoe Basarab (1512-1521) este cea mai valoroasa constructie de arta si arhitectura bisericeasca.
Inceputa in 1514 din vrerea lui Neagoe Basarab de a crea un monument fara seaman de frumos lucrarile ei s-au incheiat trei ani mai tirziu, asa incit la 7 ianuarie 1517, ctitorul putea chiar sa vorbeasca de "manastirea domniei mele de la Arges", si sa-i harazeasca "vama ce este la Ocna Mica de la Tirgoviste..". Ascultind nu numai legenda, ci si unele stiri istorice, se pare ca din lipsa de bani, cu toata jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar mai ales din lipsa de zile, zugravirea bisericii n-a putut fi ispravita inainte de trecerea intru cele vesni