Revolutia de la 1821 condusa de Tudor Vladimirescu


„Fratilor locuitori ai Tarii Românesti - glasuia Proclamatia de la Pades din 1821 a lui Tudor Vladimirescu – veri de ce neam veti fi, nici o pravila nu opreste pe om de a întâmpina raul cu rau. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, capeteniile noastre, zic, atât cele bisericesti cât si cele politicesti, pâna când sa-i suferim a ne suge sângele din noi, pâna când sa le fim robi? (…) Veniti dar, fratilor, cu totii, cu rau sa pierdem pe cei rai, ca sa ne fie noua bine…”. La chemarea lui Tudor au raspuns cu entuziasm sute de tarani, mestesugari, târgoveti si chiar mici boieri patrioti. Masele populare nu mai puteau suporta dominatia turco-fanariota si abuzurile boierimii, fiscalitatea excesiva, plata haraciului, a peschesului, a mucarerului, a dijmelor si clacii, a datoriilor. În fata multimii adunate la Pades, Tudor a proclamat la 23 ianuarie 1821 Adunarea norodului, care trebuia sa hotarasca în problemele importante ce framântau societatea româneasca. Astfel, a început una din cele mai însemnate revolutii a românilor dornici sa înlature pentru totdeauna dominatia straina si exploatarea feudala. Nucleul revolutiei îl constituie pandurii olteni, care, desi se sacrificasera în lupta împotriva turcilor, în razboiul ruso-turc din 1806-1812, acum erau supusi la „numeroase dajdii” si în primejdie de a fi asimilati cu clacasii. Oastea strânsa la Pades, înarmata cu pusti, pistoale, sabii, lanci, coase, ghioage, furci de fier, securi etc., s-a îndreptat pe valea Motrului spre Strehaia si de aici, spre Tântareni. La ordinul lui Tudor, au fost ocupate manastirile Tismana, Strehaia si Motru, care au fost fortificate si transformate în puncte întarite de sprijin ale rasculatilor. Stiind ca poporul român nu va putea singur sa-si câstige libertatea nationala, Tudor a luat legatura cu patriotii sârbi, macedoneni, muntenegreni si greci, care, ca si românii, doreau sa înlature dominatia otmana. În timpul sta