Aptitudinea muzicala
Nu exista popor care sa nu cunoasca sau sa nu fi cunoscut muzica, fie într-o forma simpla, fie într-o forma evoluata, ca efect al unei cultivari sistematice. De la tam-tam-urile primitivilor pâna la marile creatii simfonice, muzica s-a bucurat de o apreciere unanima, prin caracterul ei înaltator, prin emotiile intense pe care le declanseaza în sufletul omului. Ea este una dintre cele mai raspândite arte,producând rascoliri adânci sau emotii înaltatoare, veselie sau melancolie, nu numai omului aflat pe o treapta superioara de cultura si civilizatie, ci si celui care are de parcurs un drum lung de parcurs pâna sa ajunga la acest stadiu. Omul a cântat întotdeauna, fie în orele de odihna, fie în cele de munca, manifestându-si atât starile sufletesti de natura afectiva, cât si preocuparile, gândurile, ideile. Muzica este un mod specific de reflectare a realitatii, prin tonus melodic, prin redarea unei structuri si înlantuiri de sunete ingenios armonizate.
Aptitudinea muzicala este o însusire a personalitatii care face posibila efectuarea cu succes a activitatii muzicale. O persoana cu aptitudine muzicala manifesta interes si înclinatie deosebita pentru muzica, fredoneaza melodii, cânta, învata cu usurinta cântecele auzite, manifesta dorinta de a cunoaste cât mai multe date din domeniul muzical. Talentul muzical consta în dezvoltarea aptitudinii muzicale la un nivel superior, caracterizat prin originalitate si capacitate creatoare. Când o persoana reuseste sa creeze muzica originala, cuceritoare, rascolitoare, exprimând idei, sentimente si dorinte profund umane, suntem în prezenta unui evident talent muzical. Unii oameni ramân la stadiul aptitudinii muzicale, pe când altii, depunând o munca intensa si sistematica, devin talente muzicale, creatori.
Nu orice creatie indica însa prezenta talentuli muzical, ci numai acelea care se desting prin originalitate si profunzime, prin capacitatea de a exprima idei, sentimente,idealuri si nazuinte nobile.
Care sunt indicii aptitudinii muzicale si ai talentului muizical? Si aici trebuie sa remarcam faptul ca aptitudinea muzicala este o combinatie specifica de însusiri senzoriale, intelectuale, afective si volitive.
Din punct de vedere senzorial este necesara o buna acuitate auditiva, datorita careia sa se poata percepe înaltimea sunetelor, intensitatea lor, ritmul, armonia si timpul. Acuitatea auditiva se caracterizeaza printr-un prag al sensibilitatii sonore si al celei diferentiale scazute, adica prin capacitatea de a percepe cele mai fine si mai diferite sunete. Nu totdeaune o persoana care dispune de un organ auditiv bun da dovada de înzestrare muzicala. Într-o clasa, foarte multi elevi se remarca printr-un auz foarte fin, capabili de a diferentia sunetele aparatelor de fizica, vocile colegilor etc., fara însa a fi înzestrati muzical. Aceasta înseamna ca numai simpla percepere a sunetelor nu e suficienta, ci este nevoie în plus si de o întelegere a lor. Se stie ca Beethoven la un moment dat a pierdut total auzul, dar aceasta nu l-a împiedicat sa compuna cele mai frumoase simfonii, din cauza ca dispunea de o înalta întelegere a sunetelor, a armoniei acestora pe care le auzea în minte, adica în auzul interior. Aproape toti cercetatorii aptitudinii muzicale vorbesc de existenta unui auz exterior si a unui auz interior. Prin auzul exterior sunt percepute sunetele si melodiile de afara, iar prin cel interior cele care se elaboreaza în minte sau cele care ni le reprezentam. La Beethoven auzul interior era foarte dezvoltat, fapt care a contribuit ca activitatea lui componistica sa nu înceteze odata cu aparitia surzeniei, ci sa se desfasoare în conditii creatoare tot atât de desavârsite ca în trecut.
Înaltimea unui sunet este determinata de frecventa sau numarul de vibratii pe secunda. Sunetul cu o frecventa mare este înalt, iar cel cu o frecventa scazuta este jos. Pentru o persoana cu aptitudine muzicala este absolut necesara capacitatea de a diferentia sunetele dupa înaltime, nu numai extremele, care se percep usor, ci si sunetele foarte apropiate, cu mici diferente între ele.Intensitatea sau taria unui sunet depinde de amplitudinea undelor sonore. Pentru ca un sunet
-2-
sa poata fi perceput, trebuie sa îndeplineasca atât conditii de frecventa, cât si de tarie sau amplitudine. Un sunet perceptibil ca frecventa, dar cu amplitudine scazuta nu produce senzatie auditiva. Un bun organ auditiv distinge clar intensitatea sunetelor.
Ritmul muzical este capacitatea ”de a trai activ, motric muzica, de a simti expresivitatea emotionala a ritmului muzical si de a-l reproduce cu exactitate”. Orice creatie muzicala are un ritm al ei specific, întocmai ca si versurile unei poezii. Cel dotat muzical percepe usor acest ritm, la început spontan, dar pe masura ce experienta muzicala se îmbogateste, perceperea se face pe baza unor norme de care trebuie sa se tina seama. Perceperea ritmului usurea...