Comunicarea in institutiile publice


Comunicarea poate fi formal definita ca orice proces prin care premisele decizionale sunt transmise de la un membru al unei institutii la altul. Comunicarea însoteste activitatea institutiilor publice, contribuind la realizarea în bune conditii a acesteia.
Comunicarea publica se refera atât la schimbul si împartasirea de informatii de utilitate publica, cât si mentinerea liantului social.
Comunicarea în institutii este un proces bilateral: el presupune atât transmiterea ordinelor, informatiei si sfaturilor la un centru de decizie (adica un individ învestit cu responsabilitatea de a lua decizii), cât si transmiterea deciziilor luate de la acest centru în alte parti ale institutiei. Mai mult, este un proces care se desfasoara în sus, în jos si lateral în institutie.
Canalele de comunicare în institutiile publice pot fi de doua feluri: formale si informale. Prin canalele formale se transmit fluxurile informationale oficiale. Canalele informale de comunicare se stabilesc în general între persoane si grupuri informale. Acestea sunt formate din angajati care au interese comune sau afinitati. Informatiile transferate prin aceste canale sunt neoficiale si au un caracter personal sau general: ele nu sunt verificate.
Comunicarea institutionala este o comunicare extraorganizationala prin care institutia din administratia publica urmareste sa-si întareasca imaginea, sa suscite în jurul ei un climat de încredere si simpatie din partea cetatenilor.
Comunicarea externa a institutiei publice contribuie la notorietatea si imaginea organizatiei în institutie.Ea îndeplineste atfel, totodata functia de promovare a institutiei publice a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale.
Comunicarea cu rol de promovare reprezinta, în realitate, un caz aparte, pentru ca, desi literatura de specialitate o considera fara exceptie ca facând parte din comunicarea externa, ea se desfasoara unilateral, dinspre ins