Comportamentul este activitatea observabila ce apare in interactiunea cu mediul.
Conduitele sunt deci „reactii” complecse, integrate, organizate ierarhic, in functie de caracteristicile ansamblului de stimuli.
Metoda (din grecescul methodos –drum, cale de urmat ) desemneaza o serie de demersuri sau reguli pe care le adoptam in vederea atingeri unui scop.
Prin observatie intelegem studierea sistematica si intentionata a comportamentului in conditii naturale, in absenta interventiei observatorului (psihologului) si in scopul unei descrieri detaliate.
Introspectia (numita si autoobservatie) este o forma a observatiei care are ca obiect propriul comportament, propriile gânduri si trairi afective.
O forma distincta a observatiei este studiul de caz. Acesta consta in investigarea foarte detaliata a unui singur individ sau grup in scopul de a generaliza rezultatele observatiei la întreaga populatie.
Experimentul presupune provocarea unui experiment psihic, in conditii bine determinate, cu scopul verificarii unei ipoteze, a unei relatii cauzale.
Chestionarul este o metoda sau o tehnica folosita adesea in cercetari descriptive sau in diagnosticul psihologic. Prin intermediul lui, un grup selectat de persoane (numit esantion) isi exprima opiniile, atitudinile sau parerile despre comportamentele din anumite circumstante.
Testele sunt situatii standardizate in care raspunsurile oamenilor sunt masurate folosind etaloane specifice populatiei din care fac parte.
Senzatiile definesc captarea si transformarea energiei in mediu in energie nervoasa, recunoscuta ca atare de sistemul nostru nervos.
Perceptia se refera la interpretarea acestei informatii, la modul in care noi ii acordam un inteles.
Vazul : reprezentarea unui sistem vizual în creierul nostru nu are nevoie de nici o asemanare fizica cu ceea ce vedem.
Auzul ne informeaza despre obiectele din jur prin intermediul unor forme de energie numite unde sonore.
Pragul absolut este cea mai mica intensitate a unui stimul car