EDUCABILITATEA. FACTORII DEVENIRII FIINTEI UMANE


PLANUL LUCRARII



1 CONCEPTUL DE EDUCABILITAE

2 TEORII PRIVIND EDUCABILITATEA
2.1. Teorii ereditariste
2.2. Teorii ambientaliste
2.3. Teoria dublei determinari

3 FACTORII DEVENIRII FIINTEI UMENE
3.1. Ereditatea premiza a dezvoltarii psihoindividuale
3.2. Mediul-cadru de existenta si dezvoltare psihoindividuala
3.3. Educatia factor determinant al dezvoltarii psihoindividuale a fiintei umane
3.3.1 Definitie
3.3.2 Educatia si provocarile lumii contemporane
3.3.3. Noile educatii

4 CONCLUZII

5 BIBLIOGRAFIE


















1. CONCEPTUL DE EDUCABILITATE

Caracteristica esentiala a fiintei umane si categorie pedagogica distincta, educabilitatea s-a bucurat de atentia majoritatii cercetatorilor din domeniul stiintelor educatiei, fiind definta drept :
„capacitatea omului de a fi receptiv la influente educative si de a realiza, pe aceasta cale, acumulari progresive concretizate în diferite structuri de personalitate."
„ansamblul posibilitatilor de a influenta cu mijloace educative formarea personalitatii fiecarui individ uman, în limitele psihogenetice ale speciei noastre si a particularitatilor înnascute care confera fiecaruia individualitatea sa genetica."

„capacitatea insului uman de a fi educat, de a se lasa supus actiunii educationale, de a beneficia de ea, în forma dezvoltarii sale fizice, psihice, comportamentale.”
Dupa ce am dat aceste definitii, retinem faptul ca indiferent de multitudinea modalitatilor de definire, educabilitatea reprezinta o însusire specifica fiintei umane. În acest sens Kant sustinea, ca singur omul este educabil, pentru ca poarta in el posibilitatea dea fi altul decât este. El este perfectibil si perfectibilitatea este conditia sine qua non a educatiei.
Progresele înregistrate în domeniul cercetarilor biologice si psihologice pe la jumatatea secolului trecut au determinat majoritatea psihopedagogilor sa-si concentreze atentia asupra factorilor care contribuie la formarea si dezvoltare