Gandirea. Modul de a gandi



Adesea in incercarile de a defini fiinta umana se afirma ca ea este unica fiinta dotata cu gandire ( " homo cogitarius”). Acest fenomen psihic pus in dicutie (si nu numai) constituie, din timpuri stravechi, emblema omului, fiindu-i specific si deosebindu-l astfel de celelalte vietuitoare.
Gandirea este procesul psihic cognitiv superior, care prin intermediul operatiilor mintale (analiza, sinteza, comparatia, abstrac- tizarea, generalizarea), reflecta insusirile esentiale si relatiile dintre obiectele si fenomenele lumii, sub forma notiunilor sau a propozitiilor (judecatilor si rationamentelor); ca proces logic, realizeaza legaturile dintre diferite notiuni; intrucat acestea nu pot exista separat, ci in sisteme de notiuni, care au un grad mai mare de generalizare si abstractizare. Psihologii intr-un mod mai larg, definesc gandirea ca fiind manipularea reprezentarilor mentale ale informatiilor. Manipularea se refera in general la orice transformare, combinare sau modificare a prezentarilor mentale. Reprezentarile mentale pot lua forma cuvintelor, a sunetelor a imaginilor vizuale, a actiunilor. Informatia se refera la semnificatia sau sensul acordat modificarilor energiei din mediul inconjurator.
Gandirea deriva din situatia problematica (situatie in care exista ceva implicit cuprins in ea, dar care nu este inca cunoscut, ci doar sugerat).O problema apare atunci cand o persoana isi propune sa atinga un scop sau sa reactioneze intr-o situatie si nu are pentru aceasta un raspuns dinainte pregatit.
Relatia dintre necunoscut, sugerat, cautat –pe de o parte- si datele initiale ale problemei –pe de alta parte- determina directia modului si procesului de gandire .
Procesul de rezolvare al oricarei probleme se realizeaza in mai multe etape (analiza, sinteza, comparatia, generalizarea, abstractizarea si concretizarea). Diferitele ipostaze (solutii posibile) care ne vin in minte in legatura cu problema pusa nu apar la intamplare, ci iau naste