IPOSTAZELE PSIHICULUI: CONSTIENT, SUBCONSTIENT, INCONSTIENT

Constiinta
Este una dintre cele mai importante nivele de organizare a vietii psihice a individului, cand afirmata cand negata cu vehementa.
-pentru introspectionisti toata viata psihica este constienta;
-pentru behavioristi constienta nu are nici o insemnatate si este eliminata din psihologie.
Asa incat, constiinta poate fi definita ca fiind totul (psihologia fara inconstient) sau nimic (psihologia fara constiinta).
Constiinta a fost:
( cand redusa la o simpa functie psihica numita uneori ,,vigilenta”
( cand extinsa pana la pierderea in generalitatea vietii psihice prin asimilarea cu G reflexiva si critica, cu Eul si personalitatea, cu praxisul si etica vointei.
( a fost socotita un epifenomen, un reflex intamplator, o abstractie care poate fi sustrasa vietii psihice sau adaugata masinilor electronice
( abandonata in reteaua relatiilor existentiale sau a structurilor interpersonale.
Aceasta a permis proliferarea perspectivelor de abordare si definire a ei.

( Dificultatea definirii constiintei provine din faptul ca ea este pura subiectivitate, din acela ca se manifesta in experientele personale nefiind, de regula, accesibila altuia.

SILLAMY- Constiinta este:
( ,,locul senzatiilor si perceptiilor noastre, realitatea subiectiva a acestora;
( ea organizeaza datele simturilor, ne situeaza in timp si spatiu,
( este cunoasterea a ceea ce acompaniaza activitatea spiritului.”
Definitia lui Sillamy sugereaza cu mai mare acuitate intrebarea: ,,ce inseamna a fi constient?”
In vederea clarificarii ei argumentate, o scurta incursiune in istoria psihologiei este necesara.



Dupa Zlate, in definirea constiintei au fost parcurse 3 etape:
prima se inscrie in intervalul de la inceputurile psihologiei stiintifice si pana prin anii ’30;
a doua cuprinde perioada anilor ‘40-’60;
a treia incepe cu anii ’70 si se continua pana in zilele noastre.
Prima etapa. O sistematizare a celor mai semnificative definitii ale constiintei f