FLORI RASARITE DIN SFINTI
Nimeni nu pricepe de ce doar aici, in jurul acestei manastiri din plina campie banateana, cresc o sumedenie de plante medicinale de munte. Chiar si pentru botanisti, faptul a ramas o taina. Locul e inmiresmat ca pajistile alpine din departarile stravezii. Sunt campuri intregi de ventrilica, cimbrisor, ciubotica-cucului, de pufulita cu flori mici, plante ce nu cresc altundeva decat in tinuturile inalte. Alaiurile de flori tamaduitoare isi dau intalnire la portile Manastirii “Saraca”. Tarani veniti de departe le culeg smerit de sub zidurile albe, seculare. Ei spun ca ierburile acestea de leac cresc fiindca locul intreg este sfant. Calugarii le dau dreptate. Incepand de acum o mie de ani, de jur imprejur, prin aburii mlastinilor de sub padurile fara capat – astazi taiate pana la ultimul arbore – au fost mereu numai bordeie de sihastri. Pamanturile acestea sunt ingrasate de moaste de sfinti. De aceea, oamenii zic ca florile au crescut din trupurile sfintilor . . .
O legenda spune ca locul ii primeste greu pe calugari. Nenumarati monahi s-au perindat pe aici si foarte putini au izbutit sa reziste. Multi nou-veniti la Saraca au renuntat dupa cateva ore, marturisind ca este ceva,
“o putere”, care-i alunga si-i face sa se simta nevrednici. Astfel ca cei cinci vietuitori de astazi sunt cu adevarat “alesi”. Manastirea are un staret foarte tanar, Climent Vântu.
Manastirea a fost construita de celebrul Andrei Zugravu, unul din cei mai de seama renascentisti adus aici acum vreo jumatate de mileniu, de insusi Sfantul Nicodim de la Timasa.
Altarul Manastirii “Saraca” nu numai ca te uimeste prin frumusete si sfintenie, in el se pastreaza un saculet su moastele unor sfinti. Multe din oseminte sunt ale unor necunoscuti (anahoreti care au trait aici si care, dupa moarte, n-au contenit sa fie pretiuti de popor),insa in acest saculet se gasesc : o farama din coasta Sfantului Artemon, cateva particele din cuviosi Parinti ucisi in pustia Sinai si Rai
