Arta poetica_Conceptia despre poezie si misiunea poetului-Mihai Eminescu

Mihai Eminescu este în literatura româna „poetul nepereche” ,creator al unei opere care strabate timpul neuscata de seve prin interpretare si netocite de repetate rostiri. La Eminescu nu se poete vorbi de o poezie programatica , ideile sale despre arta nu se constituie în poezii anume, ci se regasesc în întreaga sa creatie , fie în publicistica, fie în poeziile despre arta, conceptiile sale despre conditia poetului si menirea artei sale fiind exprimate într-un fel sau altul , în majoritatea creatiilor lirice. Câteva creatii ale lui Eminescu directioneaza conceptia poetica ,cele mai multe fiind postume, desi unele fusesera scrise la începutul perioadei de creatie ori în plina maturitate: ”Icoana si privaz”, „eu nu cred nici în Iehova”, „Ordin si poetul”, „Iambul”, „În zadar în colbul scolii”. Între poeziile programatice antume se numara „Epigonii”, „Glossa”, „Oda(în metru antic)”, „Criticilor mei” care sunt si cele mai valoroase din punct de vedere literar si profund filozofice.
În „Epigonii” Mihai Eminescu da definitia poeziei, pornind de la întrebarea „Ce e poezia?”, pe care o concepe ca pe o creatie pura, divina, în care imaginile poetice sunt „icoane”, ce înnobileaza prin sensibilitate, emotie, „glasuri tremurate” mintea si sufletul omenesc:
„…Înger palid cu priviri curate,
Voluptuos joc cu icoane si cu glasuri tremurate,
Strai de purpura si aur peste tarâna cea grea.”
Eminescu îi marturiseste lui Iacob Negruzzi într-o scrisoare ce însoteste poezia „Epigonii”, motivele pentru care aduce laude poetilor elogiati care „nu sunt pentru meritul intern al lucrarilor lor, ci numai pentru ca într-adevar te misca acea naivitate sincera, neconstienta cu care lucra ei.”
Eminesc