Gr. Sc. Spiru Haret U.C.E.C.O.M.

























Fuiorea Andrei Bogdan
Cls. A XI-A B

BACOVIA




Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amar
Si-a plâns mereu.

Cu-al meu aspect
Facea sa mor
Caci tuturor
Paream suspect.
(Epitaf)


INTRODUCERE


Bacovia se proiecteaza pe scena lui provinciala, care tine loc de teatrum mundi, când ca un ecou docil al spaimei universale, ca victima muta si neputincioasa în fata tiraniei societatii si a neantului, când ca un revoltat împotriva destinului sau cel putin ca spirit lucid, întâmpinându-si conditia cu o demna resemnare. De aici dubla fata a poetului. Pe de o parte, aceea de silueta umila, terorizata, ori de personalitate complet anulata, retrogradata la stadiul unui ghem de nervi al unui obiect dezafectat, al unei umbre fantomatice; pe de alta parte, aceea a insului afisând masca sarcasmului si autoironiei, spre a-si acoperi plânsul intern si a preîntâmpina riscul complacerii în poza damnatului. Dincolo însa de aceste posturi cutremurate, transpare chipul unui solicitat deopotriva de nostalgia comuniunii senine cu natura si umanitatea, dar si de ardoarea profetului, blestemând lumea lui „a avea” în numele lumii lui „a fi”. Traversând în fulgere scurte un orizont opac, astfel de accente dau geamatul bacovian timbrul neasteptat al apelului viril la împotrivire si încredere în metamorfoza fericita a omului ca fiinta sociala, daca nu si ca fiinta muritoare.
Poet al esecului si al sperantei resuscitate din cenusa, G. Bacovia se apropie si se desparte de creatorii apocalipselor moderne.
S-a spus ca e, prin formatie, un simbolist, dar îsi depaseste epoca, apartinând poeziei române moderne. E legat strâns de orasul natal Bacau, unde s-a nascut în 1881, ca fiu de comerciant. Numele sau adevarat era George Vasiliu. Studiile elementare si secundare le-a desfasurat în orasul de pe Bistrita; studiile superioare, de drept, la Bucuresti si Iasi, cu licenta. Nu a profesat avocatura, ci a fost mic functionar, traind din greu si ded