PLUMB
de GEORGE BACOVIA
Poezia “Plumb” deschide volumul de poezii publicat în 1916 (i ea define(te personalitatea poetului. Titlul poeziei Plumb este un simbol al izolarii, iar anotimpul când se petrece ac(iunea în strânsa concordan(a cu titlul poeziei este cel al toamnei, moment al descompunerii elementelor naturii.
Poezia exprima în numai cele doua catrene ale ei, o stare sufleteasca de o cople(itoare
singuratate. Atmosfera este de o dezolare totala în tremuratoarea apasare materiala fiind sugerata de greutatea metalului întunecat.
Poezia este structurata pe doua planuri. Pe de o parte realitatea exterioara, prezenta prin cimitir, prin cavou o lume ce-l determina la izolare, iar pe de alta parte realitatea interioara care are în vedere sentimentul iubirii a carui invocare se face cu desperare fiind (i el condi(ionat de natura mediului. Este de fapt încercarea poetului de a evada din lumea închisa izolata în care se zbate.
Poetul însa nu izbute(te sa depa(easca momentul, cuvântul “întors” realizeaza de fapt misterul întregii poezii. Cuvântul cheie al întregii poezii este “plumb” care devine metafora- -simbol (i care este repetat de trei ori, numar fatidic în fiecare catren. Repeti(ia acestui cuvânt sugereaza o atmosfera macabra de cavou.
În acest mediu, sentimentul iubirii înseamna “întoarcere spre apus” cum spune poetul Lucian Blaga, adica moartea.
“Dormea întors amorul meu de plumb,
… pe flori de plumb.”
În aceste condi(ii poetul nu se poate redresa, nu se poate înal(a (i ultimul vers, aduce consolarea (i resemnarea “(i-i atârnau aripele de plumb” sugerând zborul în jos, care cadere este surda (i grea.
Între aceste coordonate ale realita(ii exterioare (i interioare se desfa(oara monologul tragic al poetului într-o atmosfera tulburatoare prin moarte (la nivel semantic) iar pe de alta parte prin repeti(ia cuvântului plumb folosit obsesiv ca determinant. Apare de trei ori, în fiecare strofa în rima versurilor 1 (i 4 la cezura versului 2.
Cuvântul cheie repetat astfel nu sugereaza descompunerea materiei - element definitoriu pentru poezia bacoviana - ci împietrirea; presiunea fiind prea mare, poetul se pietrifica necondi(ionat.
Poezia Plumb este o poezie simbolista, nu numai prin coresponden(e din lumea minerala ci (i prin muzicalitatea versurilor realizate cu ajutorul cezurei.
Versul este iambic în exclusivitate, iar tonul este elegiac. Prin repeti(ia obsedanta a cuvântului cheie, poezia devine o elegie asemanatoare cu bocetele populare.
Structura poeziei este armonioasa, prima strofa se repeta în afara de versul al doilea, astfel încât versul 1 este în rela(ie cu versul 5, 3 cu 7, (i 4 cu 8.
Mijloacele artistice de realizare pe lânga simbol întâlnim metafore (i personificari “Dormeau adânc sicriile de plumb”.
Remarcam folosirea verbelor la imperfect: “dormeau”, “stau” care sugereaza acea atmosfera de dezolare, o ac(iune trecuta dar neterminata, în continua desfa(urare înca.
...