Balada populara
Miorita


Balada pastorala ,,Miorita”, ,,acea inspiratiune fara seaman, acel suspin al brazilor si al izvoarelor de pe Carpati”, dupa cum o denumea Mihai Eminescu, e capodopera absoluta a folclorului nostru, o dovada a geniului creator al poporului român.
Acest poem pastoresc, unic în stralucirea sa de giuvaier, a fost descoperit de Alecu Russo la niste pastori din muntii Vrancei pe când era în exil la o manastire.
,,Miorita” a fost publicata de Vasile Alecsandri în 1852 în culegerea intitulata ,,Poezii poporale. Balade (cântece batrânesti) adunate si îndreptate.” Aceasta balada pe care Mihail Sadoveanu o considera cea mai nobila manifestare poetica a neamului nostru, sintetizeaza o viata de speranta seculara a poporului nostru.
Se cunosc peste 1000 de variante care circula pe teritoriul tarii noastre. Varianta lui Alecsandri este cea mai slefuita dintre toate, prezentând într-o forma artistica o întreaga filozofie a vietii si a mortii.
Tema baladei o constituie o drama din viata pastoreasca din timpul transhumantei, fenomen care cuprindea odinioara spatiul Carpato-Dunarean ce a contribuit la mentinerea unitatii noastre nationale.
Titlul baladei este chiar numele diminutivat al oitei nazdravane, care prin interventia sa sporeste atmosfera de basm a baladei reprezentând tot ceea ce este firesc si omenesc. Totodata titlul sugereaza ca este o creatie de inspiratie pastorala unde oaia capata însusiri extraordinare pentru a-si sluji stapânul. Alegerea acestui titlu ilustreaza rolul pe care aceasta mioara neobisnuita îl are în destinul stapânului.
Creatia litereara ,,Miorita” apartine speciei epice – balada populara. Balada este o opera epica în versuri, de întindere mijlocie, în care se povestesc fapte neobisnuite din traditia istorica sau populara. Balada populara este caracterizata de caracterul anonim, oral, colectiv si sincretic.
În balada ,,Miorita” cele mai importante elemente de prozodie sunt: alcatuirea ei din 123 de versuri, rima împerecheata,