HONORE DE BALZAC
(1799-1850)

Repere biografice
În acreditarea ideii ca marile curente literare si mai cu seama epocile de rezonanta în istoria literaturii îsi sintetizeaza esenta în câte un mare exponent al vietii politice, militare, stiintifice si culturale, realizmul francez se exprima prin opera lui Balzac. De altfel s-a afirmat ca opera sa ramâne documentul cel mai extraordinar al societatii timpului sau, marturie si muzeu viu al unui secol francez (Albert Thibaudet). Din perspectiva timpului însa Balzac a facut pentru Franta mai mult decât Ludovic-Filip, întrucât a conservat un secol din istoria ei într-o opera pe cât de vasta, pe atât de reprezentativa.
Pe de alta parte, ca orice geniu, Balzac îsi depaseste timpul si epoca , facând din doctrina realista un model de lectura si realizare a romanului, care a zdrunciunat vechile conceptii si a devenit lege în materie de gust literar pentru întregul secol ce i-a urmat, asa cum subliniaza Brunetière : “de cincizeci de ani un bun roman e acela care seamana cu un roman de Balzac, asa cum de o suta de o sut cincizeci de ani o comedie buna este aceea care seamana cu o comedie de Molière”.

BERNARD-FRANCOIS BALZAC
Originalitatea sa, devenita proverbiala la Tours, se manifesta deopotriva în vorbele ca si în faptele salr ; nu facea si nu spunea nimic asemanator altora ; Hoffmann ar fi facut din el un personaj al povestirilor sale fantastice. Tatal meu îsi batea adesea joc de oameni, acuzîndu-i ca-si fauresc neîncetat propria nefericire ; nu putea sa dea ochii cu o fapta pocita fara a se mînia pe parintii respectivi, si mai ales pe cîrmuitori, mai putin grijulii de înbunatatirea rasei umane decît de aceea a animalelor. În privinta acestui subiect extrem de delicat avea terii ciudate, pa care le argumenta într-un mod nu mai putin ciudat:
“Dar la ce bun sa-ti publici ideile? ”spunea el plimbîndu-se prin odaie, în haina sa calduroasa de matase brun-roscata, si cu capul înfundat de cravata groasa, la moda pe