Natura si mijloacele comicului
-procedee, motive, modalitati actioneaza simultan
a)comic al situatiilor-rezultat din fapte neprevazute si din prezenta unor grupe insolite
-C. foloseste scheme tipice, cum ar fi: încurcatura, confuzia, coincidenta, substituirea, echivocul...
-la C.predominanta este o situatie comica în care sunt implicate pers. comice, având idei sI un limbaj comic
b)comic al intentiilor-reiese din atitudinea scriitorului fata de evenimente sI oameni
-C. este un scriitor obiectiv, dar nu indiferent=>este îngaduitor fata de personaje, dar nu iarta hazaturile care-i fac ridicoli=>îi hoteaza cu ironie, umor; situatiile absurde
c)comic al caracterelor-în comedia clasica caracterele comice sunt: avarul, fanfaranul, orgulizul, gelosul, prostul...
-C. creeaza sI el o tipizare comica, dar eroii lui au întotdeauna numeroase elemente care-i particularizeaza
-C. sustine: “natura nu lucreaza dupa tipare, ci-l toarna pe fiecare dupa calapod deosebit; unul e sucit într-un fel, altul într-un alt fel; fiecare în felul lui, încât nu te mai saturi sa-i vezi sI sa-ti faci hazele ei”
d)comic de limbaj-comicul de acest nivel este provocat de:
1)prezenta numeroaselor greseli de vocabular: deformarile apar prin: pronuntie gresita(“famelie”), etimologie populara(“scrofilosi”, “capitalisti”), sau prin lipsa de proprietate a termenilor(liber-schinulist<=>elastic în conceptii)
2)încalcarea regulilor gramatice sI a logicii:
-abateri: polisemia(“ne-am ratacit împreuna”), contradictia în termeni(“12 trecute fix”), asociatiile incompatibile, nonsensul, truismele-adevarurile evidente, expresiile tantologice(“intrigi pucaste”), constructiile prolixe
3)repetitia care deplaseaza atentia de la fondul comunicarii la forma ei
4)nepotrivirea rezultata din interferenta stilulilor
-multe personaje folosesc un stil în totala contradictie cu situatia concreta a momentului
-consecintele sunt comice, pt. ca se simte nepotrivirea
e)comic de nume, de o savoare inimitabila
-primul: G. Alecsndri-numindu-si eroii transparent
-C. alege nume care sa sugereze dominanta de caracter a personajului, originea sau rolul lui în desf. evenimentelor
-G. Calinescu: “Umorul lui C. e inefabil, ca si lirismul eminescian, constând în cariagialism, adica într-o maniera proprie de a vorbi”
...