Conflicte in proza


Scrie un eseu structurat in care sa ai in vedere:
perspectiva narativa in proza lui Liviu Rebreanu
particularitati ale constructiei subiectului si a discursului narativ
referire la cel putin un roman si indentificarea conflictului
personaje si evolutia conflictului



Romanul “Ion” a fost publicat in 1920 si este cel mai mare roman al iubirii de pamant din literatura romana. Primul care scrie despre acest roman este Tudor Vianu. El considera ca avem de-a face cu “icoana complexa, vie, fara exuberanta, bogata in amanunte de abservatie a vietii Ardealului”. Dupa George Calinescu, “Ion” ar reprezenta “Epopeea care consacra pe Rebreanu ca poet epic al omului teluric”. Vladimir Strainu aproprie opera lui Rebreanu de scrierile de acest gen ale marilor scriitori francezi Balzac si Zola. Insa Nicolae Iorga primeste acest roman cu o inexplicabila ostilitate, considerand ca aduce acelasi cenusiu sufletesc si aceeasi proza de zilnica intrebuintare “cu violuri si omoruri, cu toate manifestatiile brutei prezentate crud, ca un cadavru putred pe care l-ar scutura cineva de un picior”.
Desi nu a fost taran, Rebreanu a cunoscut indeaproape viata taranilor din satele unde a locuit tatal sau. Totusi trei experiente de viata au declansat actul creator si acestea vor constitui nucleul romanului. Prima experienta directa este o imagine surprinsa in adolescenta la hotarul satului Prislop, experienta care l-a facut sa se gandeasca la “mitul supremei posesiuni”. Intamplator, pe cand mergea la vanatoare de porumbei, Rebreanu ar fi vazut un taran care, crezandu-se singur, ingenunchiase si saruta pamantul cu dragoste, cu patima, ca pe o fiinta vie.
A doua experienta, indirecta, reprezinta o intamplare petrecuta in Prislop, comunicata de sora lui, Livia, cand tanarul Rebreanu se afla la studii in Budapesta. Sora i-ar fi povestit o intamplare din sat, din Prislop, cu un taran instarit care isi batuse fata cu cruzime deoarece “gresise” cu cel mai prapadit flacau din sat