Constantin Noica  -  
(12/25 iulie 1909 – 4 decembrie 1987).
Nascut în localitatea Vitanesti, jud.Teleorman.
Cursuri la liceele Dimitrie Cantemir si Spiru Haret din Bucuresti.
Debuteaza ca liceean în revista Vlastarul (1927).
Cursuri universitare la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti (1928 – 1931).
A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a filozofiei, membru al Asociatiei Criterion (1932 – 1934).
A urmat studii pentru specializare în Franta (1938 – 1939); doctoratul în filozofie la Universitatea din Bucuresti, cu teza Schita pentru istoria lui cum e cu putinta ceva nou (publicata în acelasi an, 1940).
În anii razboiului este referent pentru filozofie în cadrul Institutului Româno-German de la Berlin.
Editeaza, împreuna cu C. Floru si Mircea Vulcanescu, patru cursuri universitare ale profesorului Nae Ionescu si anuarul Izvoare de filozofie (1942 – 1943).
În toamna anului 1943 îi este respinsa participarea la concursul pentru ocuparea conferintei de Filozofia culturii si a istoriei.
Între anii 1949 si 1958 are domiciliu fortat la Câmpulung-Muscel, iar între decembrie 1958 si august 1964 este detinut politic.
Pretextul procesului politic înscenat în 1958 a fost punerea în circulatie restrânsa si discutarea volumului Histoire et utopie, de E.M.Cioran.
Din 1965 este cercetator principal la Centrul de Logica al Academiei Române, de unde se va pensiona în 1975.
Ultimii ani din viata si i-a petrecut la Paltinis (Sibiu); mormântul sau se afla la schitul din apropierea Paltinisului.
În 1988 i s-a acordat Premiul Herder, iar în 1990 a fost primit membru post-mortem al Academiei Române.

"Daca spiritul are realitate, atunci el trebuie recunoscut ca atare în orice întruchipare a lumii: în pomul acesta, în curba acestui deal, în forma norilor. E însa insuficient a vorbi – în aceste cazuri – de un >generic, prezent – ca un temei abstract – în toate. Pentru a fi eficace, el trebuie sa lucreze diferentiat de la un lucru la altul, sa fie în adecvare cu f