Erou romantic
Alexandru Lapusneanu este personajul principal al nuvelei cu acelasi titlu prin calitati de exceptie si efecte extreme, Negruzzi reusind sa intruchipeze un personaj unic prin complexitatea acestuia. Este asezat in centrul nuvelei, toate celelalte personaje, ca si actiunile prezentate, sunt orientate spre reliefarea caracterului acestuia. Asa cum e infatisat, trasatura sa dominata, care le subordoneaza pe toate celelalte, este dorinta de putere, de a o cuceri si de a o pastra cu orice pret.
Alexandru Lapusneanul este o desavârsita creatie de valoare universala. Nu se poate închipui un portret mai viu într-un numar mai mic de gesturi si cuvinte memorabile, într-o compozitie mai simpla si în decoruri mai putine, fidura eroului este romantica.
Erou romantic, Lapusneanu este alcatuit din puternice trasaturi de caracter, un personaj exceptional, ce actioneaza în împrejurari deosebite. Autorul îsi urmareste personajul, de-a lungul celor patru capitole, din momentul intrarii în tara si pâna în clipa mortii. Tot ceea ce se întâmpla în aceasta nuvela poarta pecetea duritatii lui Lapusneanu.
Astfel în capitolul I Lapusneanu este prezentat de catre autor, în detaliul frapant, amanuntit, conducându-ne astfel în mijlocul starii de spirit a personajului. Negruzzi utilizeaza dialogul ca procedeu de caracterizare astfel personajul relevându-si propriile sale trasaturi prin intermediul gesturilor, al gândurilor. Se observa ca Lapusneanu vorbeste în pilde, folosindu-se de exclamatii si întrebari retorice, intrând astfel în categoria personajelor romantice.
Totodata modul de a vorbi al personajului, discursul lui Lapusneanu este un exemplu de discurs romantic în care sunt folosite toate procedeele de retorica tipic romantica, repetitia, gradatia, interogatia si exclamatia retorica, enumeratia si citarea folosita drept argumentatie.
Daca în primul capitol portretul lui Lapusneanu