MODERNISMUL


etimol.> derivat de la „modern”; lat. modernus = recent, nou.


A aparut ca urmare a tezelor lui Eugen Lovinescu, asupra dezv. literaturii. Modernismul se refera la principalele elemente innoitoare in poezie, proza si critica lit., pe care doctrina lovinesciana le propune in primele decenii ale sec. XX.
Modernismul reuneste unele grupari, directii si orientari estetice, care apar in lit. romana in aceasta perioada, conturandu-se ca o manifestare artistica ampla, nu numai in domeniul literaturii, ci in arta, in genere.

In sens restrans, termenul desemneaza miscarea literara constituita in spatiul hispano- american la sfarsitul sec. al XIX-lea, in jurul poetilor Ruben Dario si Antonio Machado, miscare orientand poezia spre o estetica a sinceritatii si rafinamentului.
In sens larg, modernismiul reprezinta o manifestare radicala, indrazneata, a celor mai recente forme de expresie in planul creatiei. Este opus traditionalismului.

Tendinta modernista sustine:
sincronizarea lit. nationale cu lit. Europei
promovarea tinerilor scriitori
teoria imitatiei
eliminarea decalajului in cultura (depasirea spiritului provincial)
necesitatea innoirii
spiritul veacului
trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o lit. de inspiratie urbana
evolutia poeziei de la epic la liric
intelectualizarea prozei si poeziei
dezv. romanului psihologic, analitic, prin prelucrarea unor forme moderne

Lui Lovinescu ii revine meritul de a fi actionat in directia adaptarii modernismului la specificul culturii si civilizatiei romanesti. Factorul decisiv, in acest sens, il constituie elaborarea conceptului de sincronism, ca instrument de investigare critica a evolutiei lit. romane. Gruparea de la „Sburatorul” cuprinde revista si canaclul literar cu acelasi nume. Revista a aparut la Bucuresti, intre 1919- 1922 si 1926- 1927, sub conducerea lui Lovinescu.

Obiectivele gruparii:

Promovarea tinerilor scriitori:
lansarea unor nume ca: I. Barbu, Camil Petrescu, G. Calinescu, P