Femeia de ciocolata


Gib I.Mihaescu este tipul scriitorului asezat sub semnul imaginatiei prolifice, echivalenta cu forta de atractie a tenebrelor, spre un ineluctabil sfârsit dezastruos. La acest scriitor, închipuirea pare a fi ordinea fireasca a lucrurilor. Teama fara mobil precis, teama de moarte, de singuratate, convingerea ca ireparabilul se poate produce oricând, ca depaseste puterile opozitionale omenesti-toate acestea conduc personajul lui Gib Mihaescu pe caile pierzaniei de sine, dupa o logica absurda, aceea a sentimentelor de care se teme si pe care le detesta. Dar numai atât, întrucât el este lipsit de vointa de a da la o parte valul ce împiedica evaluarea justa a situatiilor si conducerea spre o rezolvare, ca sa spunem asa, normala.
În Femeia de ciocolata , Negrisor, personajul central al prozei de mari dimensiuni, este invidios pe Motreanu, din cauza succesului pe care acesta îl are cu domnisoara Eleonora. ,,Femeia de ciocolata”, va traversa evenimentele unei experiente unice, bizare si paradoxale.
Fugind de realitatea care nu-I convine, Negrisor se refugiaza în imaginatie, în închipuire. Întâi îsi închipuie ca îl azvârle pe Modreanu în abisul care se deschidea de la fereastra domnisoarei Eleonora si unde un monstru metalic, un ferastrau, îsi va ispravi victima: ,, Un gând amarnic îl obseda de când cu privelistea ferastroaiei… îi placea sa vada în închipuire pe Modreanu, legat butuc dinaintea dintilor de metal.”
Puterea imaginatiei e atât de mare încât, în momentul în care îsi închipuie trupul lui Modreanu aschiat de ferastraul mecanic, el aude, cu satisfactie, strigatele de durere ale victimei sale, iar domnisoara Eleonora îsi întrerupe dialogul:,,- Frate, cine chirae asa?… parca m-ar striga pe mine.”Desi forta sa imaginativa îl ajuta sa-si distruga rivalul, cel putin în închipuire, Negrisor nu se multumeste numai cu aceasta evadare din real.
Pe fondul inaccesibilitatii femeii dorite, invidiei si geloziei, el paraseste medi