Fondatorul romanului istoric
Fondatorul romanului istoric ,povestitor inascut inrudit cu Ion Neculce si Ion Creanga pe care ii considera “parintii sai literari”,Mihail Sadoveanu imagineaza o proza asiva momumentala in care un loc unic este ocupat de romanul “Baltagul”.
Romanul este o specie in proza a genului epic,de dimensiuni mai mari decat nuvela cu o actiune complexa desfasurata pe mai multe planuri narrative.Principalul mod de expunere a romanului este naratiunea alaturi de care apare si descrierea pentru a surprinde decorul in care se petrec intamplarile,dar si dialogul sau monologul interior care sunt mijloace de caracterizare a personajului.
Baltagul este opera epica deoarece autorul isi exprima indirect conceptiile de viatza prin intermediul personajelor implicate intr-o actiune exprimata prin naratiunea la persoana a3a,singular ceea cr argumenteaza detasarea totala a scriitorului.
Timpul actiunii este limitat ,intamplarile desfasurandu-sedin toamana pana in primavera fara a preciza anul tocmai pentru a se sublinia caracterul de generalitateal personajelor si alintamplarilor.Exista de fapt doua timpuri:unul din degeniul al 3lea,secolul XX si altul etern pastrat prin traditie.
Locul intamplarilor cuprine meleagurile stancoase ale muntilor din zona Dornelor sugerand astfel viatza aspra a muntenilor asa cum rezulta din legenda neamurilor care deschide primele file ale cartii.
Dimesiunile textului sadovenian sunt mai ample cuprinzand 16 capitole numerotate cu cifre romane,fara titluri ,urmarind memoria afectiva a Victoriei Lipan care se intoarce in timp amintindu-si de sotul ei Nichifor Lipan de care se simte inca legata printr-o profunda poveste de dragoste.
Doar in aparentza apera este simpla,”Baltagul” fiind un roman al initierii tinand seama de drumul cunoasterii,al amturizarii prin care trece Gheorghita sub ocrotirea mamei sale.De fapt partea cea mai consistenta a cartii ramane drumul initiat de mama si fiu parcurs de la