Hanul Ancutei

"Hanul Ancutei"opera de maturitate, a aparut in anul1928, este un volum de noua povestiri si poate ce-a mai stralucita creatie lirico-epica a lui Mihail Sadoveanu.Valoare incontestabila a acestei creatii sadoveniene consta in frumusetea deosebita a limbii si vraja stilistica, observatia realista si patrunzatoare de a surprinde destinele omenesti ,candoarea romanticain dezvaluirea sentimentelor si tainelor sufletesti, cadrul de legenda si atmosfera poetica in care se petrec faptele povestirii.
"Fantana dintre plopi" face parte din volumul Hanul Ancuteisi este o povestire in rama deoarece intamplarile evocate se intamplasera demult, tot pe acele meleaguri, pe vremea celeilalte Ancute. Timpul narativ se situiaza intr-un plan al trecutului, spatiul narativ este un topos, iar relatarea imbraca forma evocarii.
Atmosfera plina de emotii si de fiori pluteste printe oaspetii hanului, deoarece povestitorul Mos Leonte reusise sa-i impresioneze puternic , cu povestea balaurului. In lumina "soarelui auriu"care stalucea intr-o "liniste ca din veacuri" , oaspetii de la hanul Ancutei zaresc pe drumul pustiu un calaret care poposeste si el la han. Cu "mustacioara tunsa si barba rotunjita, cu nasvulturesc si sprancene intunecoase" barbatul avea o infatisare stranie mai ales din cauza ochiului drept care statea "strans si inchis". Comisul Ionita, personaj comun tuturor povestirilor din volum, il intampina cu bucurie, recunoscand in drumetul singuratic pe Niculai Isac,"capitan de mazal". Ancuta o auzise pe mama ei vorbind depre acest "capitan , pe care era sa-l omoare niste tigani", o "poveste infricosata"pe care nu o mai tinea minte.
Ritualul ce se desfasoara la hanul Ancutei este acelasi in cele noua povestiri:Ancuta ii duce oaspetului un "cofaiel plin si o ulcica noua" lautarii venisera mai aproape,"sunand din strune", iar comisul Ionita