Tema”Viata si activitatea a lui Ion Neculce”


A elaborat :Vizitiu Sveatoslav .
Aprobat : Postolache Tatiana .

Ultim mare cronicar al Moldovei, Neculce (1672-1745) continua scrierile lui Miron Costin ducând evenimentele pânã în anul 1743. Caracterizat de George Ivascu drept un "ins malitios, vindicativ, subiectiv, bârfitor si pamfletar" (cf. Crãciun, Gh., Istoria didacticã a literaturii române, Ed. Magister/ Aula, Bucuresti, 1997, p.65), cronicarul moldovean îsi alcãtuieste scrierea într-un stil unic încãrcat de "complexitatea pamfletarã fãcutã din ciudã si vaiete, din colorare si încãrcãturã..." (cf. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini..., Bucuresti, Ed. Minerva, 1982, p.25, preluat de Crãciun, op. cit., p. 65); dornic sã-si completeze informatia si sã ofere "cetitorului" cele mai potrivite instrumente de întelegere corectã a textului, dar si sã completeze cronicile înaintasilor, Neculce are fericita inspiratie sã aseze în fruntea Letopisetului cele 42 de legende, numite "O sama de cuvinte", o istorie folclorica paralelã a Moldovei, pe care Miron Costin refuzase sã o accepte, probabil din cauza lui Simion Dascãlul, cel aspru criticat în De neamul moldovenilor; ale cãrei componente si/sau personaje trebuie sã rãmânã vii în mintea contemporanilor, asa cum s-au înrãdãcinat în memoria colectivã.
Desi istorioarele sunt legende însusi Neculce îsi avertizeazã, grijuliu, cititorii: "Cãci cine le va ceti si le va crede, bine va fi, iarã cine nu le va crede, iarã va fi bine..." – asezate, adeseori, în structuri imaginare - ele par autentice fiindcã poarta aburul vremii secolelor XIV-XVIII; mai mult, din dorinta de a certifica veridicitatea informatiei oferite cititorului, Neculce face dese trimiteri paremiologice ilustrând legendele cu proverbe, zicãtori si parabole vii în vreme.
Evenimentele nu sunt prezentate sec, cu detasare, fiindcã cronicarul, fire colericã, probabil, se implica cu ardoare în tot ce povesteste si-si doreste cititorul