Ion Neculce
1672 -1745-1746 ?

A fost un boier moldovean dupa mama dar de origine modesta dupa tata fiind influentat mai mult dinspre ramura materna (a ramas de timpuriu orfan de tata), ceea ce il determina pe G. Calinescu sa spuna ca Neculce „apartine unei boierii solide” .
Viitorul cronicar – crescut in vremuri tulburi pentru Moldova atacata de turci sau tatari – pleaca cu bunica din partea mamei intree 1686-1690 in Tara Romaneasca , de „raul lesilor” , invata carte pe apucate dar face o serioasa scoala a vietii . In Tara Romaneasca o deosebita influenta benefica asupra lui Neculce a avut-o educatia umanista a unchiului sau , Constantin Cantacuzino.
In 1693 gratie altui unchi al sau Iordache Cantacuzino, mare demnitar sub Constantin Duca Voda , Ion Neculce capata o prima slujba pe langa domn : postelnicel . Ce inseamna asta ? Functia in sine presupunea ingrijirea dormitorului domnesc dar erea o prima treapta spre inaltele functii boieresti . O ucenicie .
Treptat , devine un om politic important , aflandu-se permanent in randul dregatorilor moldoveni . A fost investit cu functii speciale si i s-a acordat inalta incredere , in special in timpul domniei lui Dimitrie Cantemir , cu a carui sora a fost casatorit .
Implicat ca hatman ( inalta demnitate in timp de razboi ) in tensionata lupta militara si diplomatica a lui Dimitrie Cantemir , alaturi de rusi , impotriva imperiului otoman , Neculce sufera asprimile infrangerii de la Stanilesti ( 1711) si se refugieaza in Rusia si apoi in Polonia .
Intors dupa ani in tara este repus in drepturi si isi recapata averea ; traieste alte ascensiuni si alte coborasuri sociale . Gratie mintii agere , sensibilitatii sale , gratie , de asemenea , preocuparilor sale politice , administrative , militare , dovedind o rara complexitate psihologica (Serban Cioculescu vorbeste despre „pluralitatile psihice ale cronicarului”) , Neculce a cunoscut bine realitatile , conceptiile , psihologia epocii .
A