Lacustra
De G. Bacovia

Lacustra este una dintre cele mai representative poezii bacoviene, in care starea naturii declanseaza prin sugestie, o stere sufleteasca depresiva, cere proiecteaza asupra naturii aceasta dimensiune psihica.
Titlul poeziei. Cuvantul ``lacustra`` din titlul poeziei are o dubla semnificatie : cea proprie referitoare la locuintele oamenilor preistorici, ridicate pe stalpi la marginea lacurilor, sic ea figurate, conotativa din textul poetic, referitoare la starea sufleteasca psihica a eului lyric, izolat in odaia sa sub apsenta anxietate nocturna a ploii interminabile.
Tema poeziei este singuratatea ucigatoare a eului lyric ``sunt singur`` amplificata gradual din tartaitul nocturn, obsedant al ploii care activeaza imaginatia, producand mutatii la nivelul psihologic : sentimentul de ssolitudine catalizeaza sub imperiul unui agent exterior, sonor, ploaia si produce o reactie psihologica al carei precipitat este spaima de moarte. Ploaia cu sonoritatea ei produce o translatie de la rational la subconstient, prin intermediul imaginarului, in timpul somnului ``dorm``, ``tresar prin somn``.
Compozitia. In Lacustra, schema compozitionala pare mai complexa: un element exterior, natural (sunetul ploii care cade de ``atatea nopti``) are o rezonanta puternica in sufletul eului lyric, in lumea sa interioara, aflata sub zodiac sentimentului de singuratate, simtindu-se sechestrat in propria odaie. Sunetele agresante ala ploii nocturne, amplifica sentimental de solitudine al eului lyric, in lumea sa interioara, aflata sun zodiac sentimentului de solitudine al euluiliric, dublui claustrat in ``gaoacea`` trupului si in cea a odaii. Acest agent exterior (sunetul ploii) devine un catalizator al unei reactii psihologice in acest mediu inchis, producand o senzatie la nivel tactil (cea de umed), care declanseaza spaima ancestrala a finite, depozitata in subconstient si eliberata de cenzura ratiunii. Sunetul ploii sugereaza gandul iar umedul creeaza senzatia c