Lica Samadaul (Moara cu Noroc)

Unul dintre cele mai interesante personaje pe care le-a nascut proza noastra in sec XIX este Lica Samadaul. Nu exista pana la el o atat de convingatoare intruchipare a maleficului. Lica samadaul nu e un parvenit de tipului lui Dinu Paturica sau Tanase Scatiu. El este omul pus in slujba raului, caruia ii apartine cu toata fiinta. Prezenta sa e singulara inca dintru inceput.
Lica e „vestitul Lica samadaul”, „un om de 36 ani inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga , cu ochi mici si verzi , si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc. Lica era porcar, insa sintre cei ce poarta camasa subtire si alba ca floricelele, piptar cu bumbi de argint si bici de carmajin, cu codorastea de os , impodobit cu flori taiate si cu ghintulete de aur”. Sosirea lui Lica la hanul „Moara cu Noroc” devine inceputul sfarsitului pt Ghita.
Primul dialog dintre cei 2 e revelator. Lica ii spune direct lui Ghita ca e om de temut si ca trebuia sa stie totul despre persoanele care trec pe la han. Autoritatea lui va fi resimtita in permanenta de hangiu, care intelege ca ramanerea la „Moara cu Noroc” e conditionata de castigarea bunavointei lui Lica. Toate incercarile hangiului de al tine pe Lica departe se dovedesc ineficiente. Puterea lui Lica e covarsitoare. „personajul este polul de referinta al problematici autentice a operei: Lica reprezinta forta in stare sa sfideze legile divine si umane...” (Mircea Zaciu ). Puterea lui sta in nepasarea cu care actioneaza in as atinge scopurile. Lica e obisnuit sa domine oamenii si acestia sa i se supuna. Umilintele pe care le provoaca i se par firesti. Abil, el intelege ca Ghita simte o atractie deosebita pt bani si uzand de slabiciunea hangiului, il transforma pe acesta intr-o unelata a sa. Cinismul personajului atinge punctul culminant in momentul in care el ii spune hangiului: „Acu nu te mai las sa pleci; ai stat pana acum din incapatanare; trebuie sa stai de aici inainte de frica”. Frica e starea pe ca