Linia clasica




Între personajele romanului „Enigma Otiliei” se numara si Felix. El este de multe ori „vocea autorului”, fiind mai tot timpul martor al evenimentelor si actor doar când e nevoie de miscare de deplasare pentru a crea câmp de actiune celorlalte personaje. Felix umbla mult, calatoreste la tara, cunoaste si ne determina astfel sa cunoastem o întreaga lume, oameni din medii diferite ce alcatuiesc armata personajelor din roman. Asadar Felix e martor si actor în acelasi timp.
Felix Sima deschide romanul prin descrierea casei, privita prin ochii sai si îl încheie cu aceeasi imagine a cladirii vazuta din perspectiva eroziunii timpului. Romanul pune în centrul narativ al actiunii formarea personalitatii lui Felix, de aceea poate fi considerat un bildungsroman. Felix este cel care introduce cititorul într-o lume necunoscuta, de care ia act prin imaginile reflectate, în constiinta acestui personaj.
Intriga romanului porneste în momentul când Felix vine în casa lui mos Costache si intriga e cât se poate de simpla: baiatul o iubeste pe Otilia, fiica vitrega a lui mos Costache pe care o rasfata Pascalopol si, deci e gelos pe Pascalopol. În linii mari cam astfel ar sta lucrurile.
Romanul începe acolo unde se sfârseste drumul lui Felix. Acesta cutreiera Bucurestiul, gaseste într-un final casa lui Costache Giurgiuveanu si patrunde în curte. Urmarindu-si personajul în timp ce-si cauta ruda, autorul observa: „tânarul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând acolo unde lumina slaba a felinarelor îngaduia numerele caselor. Uniforma neagra îi era strânsa bine pe talie, ca un vesmânt militar, iar gulerul tare si foarte înalt si sapca umflata îi dadeau aer barbatesc si elegant. Fata îi era juvenila si prelunga, aproape feminina din pricina suvitelor mari de par ce-i cadeau de sub sapca”. Baiatul are de la început un accentuat aer de feminitate. E dezorientat, cautând cu multa nesiguranta numerele caselor.
Elementele caracterizarii urmaresc linia clasica, pornind