Izvorul noptii

Pesonalitate marcantã a culturii interbelice, Lucian Blaga, filosof, scriitor, profesor universitar, va marca perioada respectivã prin elemente de originalitate comparabile cu înscrierea în universalitate. Intrat în viatã la 9 mai 1895, în satul Lancrãm, din judetul Alba, Lucian Blaga va porni în “Marea trecere”, la 6 mai 1961, fiind înmormântat tot în ziua de 9 mai, în cimitirul din Lancrãm, lângã Sebes, rãmânând definitiv în comuniune cu spatiul pe care l-a iubit si despre care va mãrturisi în poezia “9 mai 1895”: “Sat al meu, ce porti în nume / sunetele lacrimei, / la chiemãri adânci de nume / în cea noapte te-am ales / ca prag de lume / si potecã patimei. // Spre tine cine m-a-ndrumat / din strãfund de veac, / în tine cine m-a chiemat / fie binecuvântat / sat de lacrimi fãrã leac”. Activitatea lui Blaga reprezintã domenii largi ale poeziei, ale filosofiei, ale dramaturgiei, ale esteticii, ale memorialisticii si ale prozei. Caracterizând personalitatea lui, Pompiliu Constantinescu avea sã remarce faptul cã în cultura românã influentele “cugetãrii germane” aveau sã-si gãseascã rezonantã deplinã la Titu Maiorescu si la Lucian Blaga:
“Cu o aplicatie mai restrânsã, dar cu o realã competentã, domnul Blaga se poate spune cã reprezintã un al doilea moment intens de influentã a filosofiei germane în cultura noastrã”.
Opera liricã este opera literarã în care gândurile si sentimentele autorului sunt exprimate direct, într-un limbaj figurat. Modul de expunere specific este descrierea. Genul liric este subiectiv, deoarece autorul îsi aduce în prim-plan sentimentele si ideile.


În multe din poeziile sale, Lucian Blaga sugereazã sentimentul dragostei. Printre acestea se numãrã si “Izvorul noptii”, în care poetul aduce un omagiu iubitei sale. În viziunea lui, dragostea este calea fundamentalã de acces în misterele lumii, asa cum declarã în “Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. Metafora revelatoare în poezia “Izvorul noptii” este cea a ochilor negri ai