Lucian Blaga - scriitor canonic


Lucian Blaga s-a nascut in 9 mai 1895, in 1906 este înscris la liceul „Andrei Saguna” din Brasov. In 1910 apar primele poezii ale lui Blaga, 1914 debuteaza in filozofie cu însemnari despre Intuitia in filosofia lui Bergson. 1917 termina teologia si se înscrie la facultatea de filozofie din Viena. In 1919 sunt publicate „Poemele Luminii” de catre Sextil Puscariu. In 1920 Lucian Blaga isi ia doctoratul in Filozofie la Viena. In 1921 apare volumul „Pasii Profetului”. In 1923 este publicata drama „Tulburarea apelor”. In anul 1924 apare „In Marea Trecere”, 1929 „Lauda Somnului”, 1933 „In cumpana Apelor”, 1938 „La Curtile Dorului”, 1943 „Nebanuite Trepte”.
Lucian Blaga este un scriitor reprezentativ al literaturii romanesti care s-ai concretizat vocatia creatoare in dramaturgie cu opera „Mesterul Manole”, in eseistica, dar mai ales in poezie.
Poezia lui Lucian Blaga isi motiveaza unitatea interioara si dimensiunile prin relatia eului poetic cu universul.
In creatia poetica a lui Lucian Blaga se disting trei momente distincte care corespund unor ipostaze ale eului poetic:

I. In primele doua volume : „Poemele luminii” si „Pasii profetului” apare un eu stihial care se simte parte integrata marelui „Tot” (întregului). Reprezentativa pentru aceasta etapa a creatiei armane poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”, poezia care ofera in linii mari o schita a viziunii sale poetice.
In poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” poetul Lucian Blaga isi expune conceptia personala despre procesul creatiei, motiv pentru care aceasta opera literara este o arta poetica.
Poetul ii prezinta cititorului, in aceasta poezie o lume vazuta ca o unitate, ipostazele fenomenale constituind adevarate minuni sintetizate de metafora „corola de minuni a lumii” acesta figura de stil este deosebit de sugestiva datorita semnificatiilor corolei se poate vorbi asadar despre ideea de perfectiune a acestor fenomene.