Nicolae Labis



Exista valori,cele mai multe,care traiesc sub o aparenta inselatoare si trebuie vocatie si intuitie spre a le anticipa destinul si exista valori,mai putine si poate mai mari,care au in ele insele puterea de a-si crea aparenta, suprafata si de a se manifesta prin ele.Labis apartine acestei a doua categorii;el nu trebuie descoperit,ci,intr-un mod foarte simplu,vazut.
Labis apare intr-un moment in care vechile valori si structurile de mare stabilitate care justificau nu numai poezia dar si intelegerea ei,erau puse in discutie,iar dezagregarea lor parea un fenomen natural.Vechea poezie parea inadecvata scopurilor revolutiei si noii ideologii si,in raport cu schimbarile violente si cu prabusirile spectaculoase,parea iesita din uz,artificiala.Numai varfurile literaturii,valorile absolute:Eminescu sau Bacovia rezistau asaltului pornit din toate directiile.In aceste conditii,experienta lui Labis rezuma nazuinta de recuperare a esentei poeziei,a lirismului si cauta acele valori autentice in literatura pe care o considera “buna”.El descopera ca politicul,departe de a fi o alternativa,act liber de optiune a scriitorului,devenise plasma vietii iar poezia incetase sa mai intere- seze ca expresie a unui domeniu privilegiat.Lucian Raicu caracteriza atitudinea lui Labis ca fiind
“o adevarata iresponsabilitate” dublata de cinism,intr-o perioada in care totul era luat in serios.
Labis avea vocatie de inaugurator.El n-ar fi reusit insa sa fie mesager al reinnoirii daca n-ar fi fost posesorul unui sistem de asimilare,de absorbtie rapida.Usurinta adaptarii trecatoare de la un model la altul,placerea imitatiei erau expresia unei vitalitati iesite din comun.
Poezia lui nu se constituie din teme propriu-zise ci este o izbucnire si o curgere,o emotie fundamentala care de la sine se face vers.Ea este in intregime ocazionala,strict determinata de imprejurari biografice.La Labis e