O moarte care nu dovedeste nimica
Anton Holban
Anton Holban (n. 10 februarie 1902, Husi — d. 15 ianuarie 1937), Bucuresti) a fost un romancier si un eseist român, nepotul criticului Eugen Lovinescu
Romanul este o opera epica in proza de dimensiuni mari cu un numar mare de personaje iar actiunea se intinde pe mai multe planuri naratinve.
Personajul principal al romanului este Sandu care este stundent la facultatea de Litere; aici el este atras de Irina.Cunostinta se facu intr-o zi intamplator din nimic intr-o excursie stundeteasca la Curtea de Arges.Ajunsi inapoi la Bucuresti acestia au continuat conversatii lungi si neinsemnate simtindu-se complici.Irina il iubea pe Sandu dar nu era convinsa ca Sandu tinea la ea pt ca acesta nu facea niciodata vreun sacrifice pt ea.Irina era suparata de fiecare data cand acestia se despartea ; aceasta plangea in strada iar lui Sandu nu i place ii era rusine deoarece lumea se uitau la ei.Irina se gandea ca Sandu o va lua in casatorie.Intr-o seara Sandu se visa intr-o bisericuta de mahala la o nunta unde toata lume ii era cunoscuta.Langa Irina era un domn rotofei facut cu penita rotunda cu cararea alba si lata se prelingea prin parul sticlos de pomade.Sandu se trzi din vis tipand.Acesta merse intr-o seara intro taverna acolo vazuse o baba mica vopsita exagerat care semana cu Irina si cu toate gesturile ei.Irina era vorbareata spunea la intamplace tot ce auzea, tot ce credea momentan dar timp de ani cat au fost impreuna nu facuse vreo reflexive la muzica cea ce il deranja pe Sandu deoarece i placea musica si ii placea sa mearga la operete dar mai multi l deranja acel “ dragut “ care il alipe frazelor enervante.Intro zi Irina gasi cateva pagini dintrun jurnal de zi vechi in care ea era intrun fel criticata de Sandu.La sfarsitul pagini era o poezie de Geraldy care se potrivea relatiei dintre cei doi dar care avea sa i faca un mare necaz Irinei.Cum stateau ei pe o bancuta intrun sat ardelenesc nu departe de ei un solda