“O scrisoare pierduta “
- apartenenta la gen -



Dramaturg si prozator, I. L. Caragiale (30 ianuarie 1852 – 9 iunie 1912) a fost un observator lucid si ironic al societatii românesti din vremea lui, un scriitor realist si moralizator, dovedind un spirit de observatie necrutator pentru cunoasterea firii umane, de aceea personajele lui traiesc în orice epoca prin vicii, impostura, ridicol si prostie. Înzestrat cu o inteligenta sclipitoare si cu o imaginatie iesita din comun, el foloseste cu maiestrie ironia, sarcasmul si satira, pentru a ilustra moravurile societatii românesti si a contura personaje dominate de un defect, morala reprezentativa pentru tipul si caracterul uman. Caragiale se remarca în literatura româna prin operele sale, fiind cel mai priceput creator de caractere, ilustrate mai ales prin comediile: “O noapte furtunoasa”, “Conu Leonida fata cu reactiunea”, “D-ale carnavului” si “O scrisoare pierduta”.
Opera literara “O scrisoare pierduta” de I. L. Caragiale este o comedie realista de moravuri politice, ilustrând dorinta de parvenire a burgheziei în timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Are loc o campanie. Între Stefan Tipatescu si Zoe Trahanache, sotia lui Zaharia Trahanache, se naste o idila. Catavencu, care si el vroia sa câstige, gaseste o scrisoare de amor dintre cei doi. El o santajeaza pentru a câstiga alegerile. Însa scrisoarea ajunge la cetateanul turmentat, din greseala, care da înapoi scrisoarea lui Zoe. Ea, pentru a-l ierta pe Catavencu, îi propune sa-l sprijine pe Agamemnon Dandanache, reprezentatul judetului, care si câstiga alegerile.
Titlul operei este alcatuit din substantivul “scrisoare” si atributul “pierdut”. Prezenta articolului nehotarât ”o” sugereaza o situatie nicidecum unicata (gasirea unei scrisori de dragoste de catre cineva care o va folosi înspre binele sau) dar cu urmari inimaginabile.
Aceasta creatie artistica este o opera literara culta, numele autorului fiind cunoscut, ea având o elaborare unitara, p