de Liviu Rebreanu
Cartea intai
Pe un fundal tomnatic, in mijlocul unui cimitir, in care au fost adunati toti soldatii pentru a „asista” la spanzurarea sublocotenetului ceh, Svoboda, acuzat de Curtea Martiala de dezertare. Printre cei care au fost de parerea ca acest sublocotenent trebuie spanzurat, s-a numarat si locotenentul Apostol Bologa. La momentul respectiv era convins ca verdictul dat este cel corect, dar mai tarziu avea sa se izbeasca de parerile contrare ale camarazilor sai.
La locul executiei, inainte ca acuzatul sa apara, Apolstol Bologa a venit pentru a verifica daca totul este pregatit. In timp ce acesta verifica rezistenta streangului, a aparut capitanul Klapka. Pentru un moment, Bologa se lasa dus de starea de mila si frica a capitanului, dar in curand isi reveni. La putin timp a sosit si acuzatul. In momentul in care i-a fost pus streangul la gat si cand s-a recitit acuzatia, pe fata sa, nu se putea observa nici cea mai mica urma de frica sau regret; din contra, , avea constiinta impacata. Privirea din ochii acuzatului si imprejurimile i-au provocat mari zbuciumari sufletesti lui Bologa. La sfarsitul groaznicei executii, afland ca este comandantul lui, Bologa la invitat pe Klapka sa doarma la el.
Ajuns acasa, il aude pe Petre, ordonanta sa cantand o doina. Bologa si Petre erau romani, ajunsi pe front din diferite motive. Dupa ce-si incheie doina, petre vine si-l scoala pe Bologa, fiind destul de tarziu. El ii inmaneaza o scrisoare de la mama sa. Aceasta din urma il indemna sa-i scrie atat ei cat si Martei, logodnica lui mai des si-i relateaza nimicuri din Parva, satul lui natal.
In decursul a doi ani de cand era in armata, Bologa a obtinut medalii pentru curaj, astfel, prin munca a ajuns la functia de locotenent. In armata s-a inrolat de dragul Martei, care parea a fi dascinata de eroii de razboi. Astfel, prntru a-i dovedi ca si este demn de admiratia ei s-a inrolat. Inainte, el a fost student la filozofie, si-a creat mii de ipoteze legate de viata, dar toate i-au fost spulberate o data cu venirea razboiului, care nu avea loc in nici una din miiile de ipoteze elaborate.
Astfel, acum Bologa sta la masa cantinei alaturi de camarazii lui, care , unii il acuza ca hotararea luata a fost gresita , altii il sprijina, in acest mod ajunganduse la o permaneneta cearta care se ridica la proportii care depaseau executia lui Svoboda.
Urmatoarea zi, bologa se intalneste cu Klapka, care ii marturiseste ca si el a fost la un pas de a fi spanzuratm dar s-a ascuns ca un las, lasndu-si camarazii sa moara. Ba mai mult, a fost la executia lor, pentru a dovedi cat este de nevinovat. Atunci el a trecut prin niste momente groaznice, si chiar acum mai are cosmaruri legate de padurea in care, de creanga fiecarui copac atarna o persoana spanzurata…padurea spanzuratilor.
Dupa marturisirea lui Klapka, se trezesc simtamintele patriotice in sufletul lui Bologa si sisi aduce aminte de toate ipotezele si planurile sale din facultate. Din acest motiv, Bologa se sperie si exagereaza ajung sa spuna ca va dezerta la muscali, cand afla ca divia sa va fi mutata pe frontul romanesc. Dintr-o data realizeaza ca prefera sa omoare mii de alte persoane numai sa nu fie nevoit sa mearga pe frontul romanesc si sa se lupte cu romanii.
O data cu marturisirea legata de padurea spanzuratilor, Klapka i-a spus lui Bologa ca generalul Karg ii atrage atentia asupra reflectorului inamic, care inca nu a fost distrus. Ajuns la postul de observatie, Bologa este invaluit de gandul dezertari, dar in acelasi timp da si ordinele prin receptor. Lumina intarzia sa apara, dar, intr-un final se vede plimbandu-se peste front. La un moment dat se stinge. A fost distrusa.
Urmatoarea zi, Apostol Bologa este chemat la generalul Karg. Acesta il propune pentru medalia de aur si-l felicita pentru uciderea reflectorului inamic. Cand acesta sfarseste cu laudele, Bologa indrazneste sa-i ceara sa-l lase aici, sa nu-l trimita pe frontul romanesc impreuna cu divizia. Generalul isi aduce aminte ca Apostol este roman, si-l refuza, fiind indignat de o asemenea cerere.
Dupa intrevederea cu generalul Bologa era hotarat: va trece la muscali. El ii imparteseste acest gand si lui Klapka, care se inspaimanta de hotararea acestuia. In acea noapte, in drum spre punctul de observatie, Bologa trece pe la Cervenco, care ii spune ca muscalii vor sa atace. Acest atac i-ar incurca planurile complet, de ceea Bologa il socoteste ca imposibil. Ajuns la locul de destinatie, Bologa asteapta ora potrivita pentru a trece dincolo. Dintr-o data se aud sunete de impuscaturi. Rusii au inceput atacul. Deodata, la cativa pasi in fata, se despica cerul, iar un avant puternic smulge acoperisul observatorului, distrugand tot…
Cartea a doua
In urma atacului muscalilor, Bologa a fost grav ranit si internat in spital. Aici se intalneste cu Varga un vechi pri...