Personaj de comedie – Stefan Tipatescu

Capodopera a lui Caragiale si a teatrului românesc, conceputa în patru acte ca satira a moravurilor din familie si politica, ,,O scrisoare pierduta” aduce în scena evenimente legate de fixarea candidatului guvernului la alegerile din ,,capitala unui judet de munte”. Antrenate pe un fir epic sub forma de dialoguri si monolog, cu final fericit, personajele reprezinta doua grupari politice rivale care se dusmanesc, se lupta, se împaca, umorul si comicul fiind generat de antiteza dintre ceea ce se cred initial si ceea ce sunt de fapt acestea.
Eroii complecsi ai lui Caragiale ilustreaza o trasatura de caracter dominanta, sunt vii si reprezentativi pentru societate, macinati de ambitii sau materiale pentru care folosesc orice mijloace: scrisori de santaj, steaguri, infidelitate.
Primul în ordinea intrarii în scena, dar si personaj principal, la care se raporteaza toti ceilalti este Stefan Tipatescu, junele-prim, amorezul, ,,tipul bine” – dupa cum îl arata numele. Ca în toata dramaturgia, el nu este caracterizat de autor, nu e prezentat fizic, dar se întelege ca nu mai este la prima tinerete, fiind tovaras de partid si prieten de vreo opt ani cu Zaharia Trahanache, important om politic al judetului. Asa cum afirma acesta, amicitia lor a început cam la jumatate de an dupa ce s-a casatorit cu Zoe, care de altfel l-a convins pe ,,Fanica” sa ramâna în judet. Si el om politic foarte important, Tipatescu este în relatii galante, amoroase cu Zoe, careia i-a trmis scrisoarea devenita, prin pierdere, intriga piesei.
Prezent pe tot parcursul operei, Tipatescu traieste sentimentul abandonarii carierei de la ,,Centru” în favoarea partidului si lui Zoe, bineînteles. Inteligent, instruit, cu un limbaj corect, fara ticuri verbale sau defecte fundamentale, el este totusi uneori arogant, dispretuitor fiindca se stie atotputernic prin functia de prefect al judetului si prin caracter. La ,,întâlnirea” cu Nae Catavencu din actul I devine însa chiar