Peste varfuri
Mihai Eminescu

Cel mai mare poet roman, “Luceafarul poeziei romanesti”, este autorul unei opere unice, prin profunzime, originalitate si valoare artistica.
Una dintre temele poeziei eminesciene este natura si iubirea oglindita in poezii precum: ,, Fiind baiet paduri cutreieram …”, ,, Seara pe deal”, ,,Povestea codrului”, ,,Lacul”, ,, Revedere”.
Poezia de inspiratie folclorica este ilustrata prin creatii: ,, Ce te legeni”, ,,Calin (file din poveste)”, ,,Revedere”.
Un segment esential al creatiei eminesciene il constituie poezia filozofica concretizata prin urmatoarele creatii: ,,Cele cinci scrisori”, ,,La steaua”, ,,Luceafarul”.
Perpesscius a publicatintegral opera eminesciana.
,,Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasadi padure sau cetate si cate o stea va vesteji in departari , pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale.”
(G. Calinescu)
In prima strofa natura este prezentata prin imagini vizuale ,,Peste varfuri trece luna”; imagine auditiva ,,Melancolic cornul suna”.
Eminescu foloseste substantivul in forma nearticulata ,,varfuri”, ,,luna”, pentru ca tabloul surprins sa para cuprins de o vraja aparte.
In primele trei versuri natura este melancolica.
Cadrul de natura prezentat in prima strofa trezeste cititorului sentimente de melancolie din cauza ca odata cu raspandirea sunetului cornului incepe un razboi intre natura si frigul iernii.
Ultimul vers din prima strofa a poeziei eminesciene adauga sentimente de tristete din cauza frigului si de regret ca totul va ingheta.
Strofa a doua si a treia surprinde trairile sufletesti ale poetului, sentiment