Povara de plumb


In poezia Toamna , Octavian Goga descrie cu multa sensibilitate si melancolie tabloul trist al sfarsitului de toamna .Poetul sufera alaturi de puiul golas de ciocarlie , sufletul sau vriband adanc la tristetea care acuprins natura.
Incet , incet atmasfera devine intunecata si apasatoare .
Imaginea padurii este deprimanta sub povara de plumb a norilor cenusii . Pe campul pustiu , porumbul uscat „tremura” cuprins de frigul toamnei . Nu se mai aud sonoritatile vesele ale verii , natura devine mohorata , trista , pustiita
de frig si apasata de cenusiul norilor .


Dinspre miazanoapte , isi face aparitia vantul nemilos . Puterea lui face sa fie smulsa cate o sindrila de pe sura .
Sub loviturile „ vifornitei pagane ” , nucii batrani devin neputinciosi , iar pe cumpana fantanii ,, plange un pui de ciocarlie ” singur si trist , lipsit de ocrotirea mamei .
Auzind plansul puiului de coicarlie , poetul isi simte sufletul cuprins de tristete si singuratate asemenea puiului de coicarlie .
Descriindu-ne peisajul de toamna , cu transformarile care au loc in natura , Octavian Goga reusesta sa ne aduca sufletul alaturi de al sau , sa-i intelegem tristetea si emotia .
Mi-a placut aceasta poezie deoarece poetul Octavian Goga a reusit cu multa sensibilitate sa ma faca sa inteleg ca in natura ca si in viata se intampla si lucruri triste .