Povestirea

Termenul de “povestire” deriva din verbul “a povesti”, iar identificarea cu “naratiunea” se bazeaza pe sinonimia verbelor “a povesti”/ “a nara”.
Povestirea este o specie a genului epic, in versuri sau in proza, o naratiune subiectivizata (relatarea este facuta din unghiul povestitorului, implicat ca narator, ca participant sau doar ca mesager al intamplarilor) si se situeaza intre schita si roman.
In cadrul povestirii exista povestirea in rama. Aceasta este o categorie a genului epic, in care interesul se centreaza asupra situatiei neobisnuite povestite si nu in jurul personajelor. Timpul narativ se situeaza intr-un plan al trecutului, iar principala modalitate de expunere este evocarea.
Relatia narator-receptor este mai stransa decat in cazul nuvelei si presupune: oralitate (aparenta de dialog intre narator-receptor; folosirea persoanei I), ceremonial (aparitia povestitorului, pretextul care declanseaza povestirea, formulele de adresare etc), atmosfera (naratorul “regizeaza” o anumita tensiune, un suspans, pe tot parcursul povestirii, pt. a capta atentia si interesul receptorului).
Dupa continut si destinatie, povestirea poate fi: satirica, fantastica, filosofica, romantica, magica, povestirea pt. copii.
Cativa autori care au scris povestiri sunt Vasile Voiculescu,Vasile Alecsandri, Ion Creanga, I.L.Caragiale, Mihail Sadoveanu, Stefan Banulescu, iar din literatura universala G.Boccaccio si Chaucer.
In mijlocul lupilor (Vasile Voiculescu)
Povestirea “In mijlocul lupilor” de Vasile Voiculescu este o povestire fantastica, deoarece imbina planul real cu cel fabulos si o povestire in rama, intucat intreaga actiune se subordoneaza legendei Sfantului Andrei ce spune ca “lupii se aduna in grupuri de cate 20 pana la 50 si chiar mai multi pt. a cere Sfantului Andrei, patronul lor, hrana. Dupa urlatoare, in grupuri de cate