TIGANIADA

de Ion Budai-Deleanu


Din intreaga generatie de carturari ai Scolii Ardelene, Ion Budai-Deleanu este unicul om de litere a carui opera patrunde foarte tarziu in constiinta publica. Format in institutiile habsburgice, fiind nevoit sa traiasca departe de tara, admirator al operelor unor scriitori iluministi francezi, Ion Budai-Deleanu nu poate fi apreciat la justa lui valoare decat printr-un act firesc de reintegrare intre coordonatele specifice ale epocii sale.
Opera lui este fructul unei perioade de mare efervescenta spirituala, cand se configura procesul de modernizare a culturii romanesti.
“Tiganiada” este o epopee cu bogate elemente alegorice, cu o actiune sustinuta de evenimente eterogene, desfasurate pe planuri multiple. De aceea, de la evenimentul istoric real se face adesea foarte usor saltul intr-o lume imaginara. Alternanta de evenimente si personaje se conjuga in permanenta cu mutatia viziunii asupra lumii. Prezenta alegoriei ii permite scriitorului sa opereze cu un anumit transfer de planuri dintr-o relitate in alta ceea ce duce la amplificarea fortei satirice din acest poem epic de idei. Deci “Tiganiada” este o alegorie cu cheie, ale carei sensuri se impun sa fie explicate. Prezenta planului real si a planului fictiv permite sa fie aplicat principiul despre constructia in suprafata si in adancime.
Preludiul este situat de scriitor sub zodia universului comic. Naratiunea despre tigani penduleaza in permanenta intre universul real si cel imaginar. Deasupra tiganilor, pusi pe “galceava amara” fiindca nu ajungeau la un consens, cum “sa-si aleaga/Un voda-n tara si o stapanie”, ca si dedesubtul domnului Vlad Tepes, cel amenintat de turci, se gaseau fortele raului, reprezentate de Urgie, Zavistie si Satana. Acestea intretin spiritul de dezagregare a unui popor si avertismentul lui Draghici este un fel de lectie prin care Budai-Deleanu isi vizeazsa propriul sau popor. Astfel apare in toata plinatatea o lume care cauta valori degradate intr-