Triunghiul damnat

O logodna sui-generis


St. O. Iosif si Natalia Negru se aflau la vârsta celor dintâi fiori de dragoste. El era student la ,,Litere” si ca sa-si câstige existenta, lucra ca si bibliotecar la,, Fundatia culturala” , iar Natalia era si ea tot studenta, colega cu el la aceeasi facultate; Steo, poetul o iubea foarte tare dar nu îndraznea sa-si marturiseasca iubirea.1. Odata , când se plimbau la sosea s-au asezat pe iarba, si Steo a luat un fir de iarba cu care s-a jucat petrecându-l peste degetul inelar de la mâna stânga. Natalia remarca ca arata ca o verigheta verde. Steo I-a facut si ei una, si apoi I-a spus în soapta cu emotie:,, Lia, draga mea, tot avem noi verighetele gata! Ce-ar fi sa ne logodim?” Fata I-a raspuns: ,,- Dar eu, din clipa asta, chiar ma si simt logodita cu tine, dragul meu Steo!”


Destinul ciudat


Un destin ciudat i-a legat în viata pe St. O. Iosif si pe Dimitrie Anghel, prin acea tainica lege a contrastelor, care aduna firile diametral opuse într-o prietenie de data asta literara si umana, pe care numai o tragedie a frânt-o, si tragedia a izbucnit din cauza unei iubiri pasionale, pe care Iosif, parasit si umilit, a platit-o cu accentele din ,,Cântecele”lui ( sublimare a suferintii prin arta), iar Anghel, prin gestul izbavitor al ridicarii vietii; biografic nedespartiti, au intrat în moarte ca doua tragice umbre, împacate prin durerea care unifica si purifica.2
Multa vreme figurile lor literare au aparut îngemanate printr-o colaborare care s-a vazut totusi, pe masura ce-si publicau si operele strict individuale, ca nu este o fuziune creatoare a doua temperamente si expresii artistice, la antipozi, ci numai o asociatie de nume, pe coperte.
Iosif- este un pur ,,semanatorist”, un inadaptabil, refugiat în trecut si-n regresiunea mediului rural, dupa care suspina necontenit, un învins, care s-a strecurat prin viata ca o naluca învaluita în ceata melancoliei, oscilând între Cosbuc, Eminesc