Zodia Cancerului

















Alexandru Grisco
Clasa 9c
Zodia Cancerului

Romanul este prin esenta complex, de mare întindere, creator de viata, aceasta specie a genului epic se muleaza cel mai bine pe Sadoveanu, considerat de critica literara un „evocator neîntrecut de oameni si locuri, de oameni din popor si de locuri bogate [...] urmas al rapsozilor din popor si al cronicarului Neculce”. Opera sa marcheaza un moment în literatura româna, anul 1904 fiind considerat anul Sadoveanu datorita unei remarcabile activitati editoriale: „Povestiri”, „Soimii”, „Crâsma lui mos Precu” si „Dureri înabusite”.
De la prima încercare de roman din 1705 a lui Dimitrie Cantemir „Istoria Hieroglifica” si primul roman adevarat al literaturii române: „Ciocoii vechi si noi” de Nicolae Eilimon, în epoca pasaptista romanul este slab reprezentat – din cauza lirismului excesiv, cultivarea misterelor, personaje schematice, etc. – pentru a se revigora prin Duiliu Zamfirescu cu „Ciclul Comanescenelor” si Slavici cu „Mara”, la Sadoveanu, ultimul mare scriitor-model prentru romanul modern al epocii interbelice, promovat de Liviu Rebreanu, Camil Petrescu si Hortensia Papadat-Bengescu, romanul evolueaza prin Mircea Eliade, Anton Holban pâna la Marin Preda, Eugen Barbu, Vasile Breban si Augustin Buzura.
Mihail Sadoveanu si-a conturat viziunea estetica unitara, în centrul careia a asezat un motiv recurent: raportul im-storie. Dintre operele cu caracter istoric amintim: „Neamul Soimarestilor”, „Zodia Cancerului”, „Fratii Jderi”, „Nicoara Potcoava”. În toate acestea a înfatisat trecutul poporului român, cu batalii crâncene, cu eforturi uriase de supravietuire, cu revolte împotriva clasei boieresti si a unor domnitori egali prin lacomie, cu exoduri dureroase si repatrieri târzii ori neîmplinite cu instincte razboinice, armonizate totusi cu cele erotice.
Romanul istoric reprezinta pentru Sadoveanu o reîntoarcere spre origini, spre sacru, reflex al lumii arhaice, cu o dimesiune mitica