Imposibilul trandafir albastru


De mai bine de 15 ani, o echipa de cercetatori australieni se incapataneaza sa obtina, prin manipulari genetice, primul trandafir albastru. Si, desi acum se cunosc suficiente date cu privire la genele ce stau la baza formei, culorilor si ciclurilor plantelor, imposibila floare albastra nu vrea sa se lase culeasa.
La inceput sansa a fost de partea cercetatorilor de la Florigene, o societate australiana fondata in 1986 chiar cu acest scop. Foarte curand, specialistii au reusit sa puna mana pe gena responsabila de culoarea albastra a petuniilor.Teoretic, nu mai aveau decat s-o introduca in codul genetic al trandafirului pentru a obtine prima floare albastra. Opt ani mai tarziu insa se aflau in acelasi stadiu, si aceasta nu din vina petuniei. Caci societatea reusise sa grejeze cu succes aceeasi gena bleu (de la petunie) la garoafe, care de obicei sunt fie albe, roz sau rosii.Varietatile transgenice obtinute, una mov si una indigo, au primit numele de moondust (“pulbere de luna”) si moonshadow (“umbra de luna”).
De ce oare trandafirul nu se comporta la fel ca garoafele? Raspunsul avea sa fie gasit la nivelul celulelor petalelor, mai precis in interiorul vacuolei (un fel de sac in care se afla concentrate zaharuri, saruri, acizi, si mai ales pigmenti.

Pigmentii fac legea

Secretul culorii oricarei plante cu flori se afla in miezul celulei, unde se gasesc antacienii (pigmentii responsabili de coloratura petalelor). Dintre cei 250 de pigmenti recenzati in natura, la flori au fost reperati mai ales trei: pelargonidina (pentru rosu-oranj), cianidina (pentru roz-magenta) si delfinidina (pentru bleu-violet). Combinati in fel si chip intre ei, dar si cu alte substante organice din celule, acesti antacieni confera petalelor nuantele lor roz, oranj, rosu, bleu sau violet.
Neputand sintetiza delfinidina, trandafirii, la fel ca garoafele sau crizantemele, nu sunt niciodata bleu in natura. De aici si imposibilitatea