Economia De Schimb





Am putea defini economia de schimb acel mod de organizare a activitatii economice care se întemeiaza pe mecanisme obiective ce pun în valoare fortele pietei în care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate în alocarea si utilizarea resurselor materiale, umane si financiare disponibile. Într-o astfel de economie, activitatea agentilor economici sunt supuse examenului riguros, dar drept, al pietei, aceasta rasplatind ori sanctionând, dupa caz, munca desfasurata în toate celulele economiei nationale, criteriile cu care opereaza sunt cele ale eficientei si ale concordantei activitatilor economice cu nevoile efective ale societatii. Pentru a supravietui în conditiile economiei de piata si cu atât mai mult pentru a desfasura o activitate rentabila, unitatile economice trebuie sa fie receptive la semnalele pietei, sa aiba o înalta capacitate de adaptare la schimbarile mediului economico-social, flexibilitate in mecanismul de functionare, sa manifeste inventivitate, spirit creator, preocupare permanenta pentru înnoirea si modernizarea produselor, serviciilor, formelor de distributie, metodelor de promovare etc.
În principal economia de piata a evoluat de la formarea spontana a preturilor, de la economie de piata libera si de la o libera concurenta, la o economie de piata dominata de marile corporatii monopoliste, la o economie tn care a aparut si s-a dezvoltat un agent economic nou, statul.
Reglementarea economiei prin mecanismele pietei îsi are originea în ideile liberalismului economic, prefatat prin lucrarile fiziocratilor si dezvoltat de economistii clasici, Adam Smith si David Ricardo. Conceptia lor asupra societatii în general si asupra vietii economice, în special, sintetizata în formula „laissez faire, laissez passer, le monde va de lui meme” se baza pe considerarea acestora ca organisme care se dezvolta dupa legi proprii si nu au nevoie de nici un amestec din exterior. Aceasta conceptie a fost consacrata de ei