Economia internationala

Schimburile comerciale, aparute odata cu excedentul de produse rezultat în urma revolutiei tehnologice a agriculturii neolitice, au avut multa vreme un caracter local, functionînd în cadrul unor economii închise. Doar bunurile de lux (metale si pietre pretioase, tesaturi rare, mirodenii, portelanuri, sarea în unele cazuri) faceau obiectul unor schimburi interregionale. Descoperirile geografice din secolele al XV-lea, al XVI-lea si al XVII-lea, constituirea imperiilor coloniale, aparitia marilor companii comerciale, revolutia industriala, expansiunea sistemelor economice internationale fundamentate pe consum manipulat, toate au fost cauzele internationalizarii schimburilor mercantile.
Cristalizarea si perfectionarea relatiilor în plan vertical de tipul metropola-colonie, aparitia burselor de marfuri si constituirea unui sistem financiar si comercial unic (Banca Mondiala, Fondul Monetar International, Acordul General pentru Tarife si Credite) au condus la o piata mondiala unitara, caracterizata de un sistem comercial multilateral si de separarea clara a doua sectoare: centura industriala, transformatoare, a emisferei nordice si regiunile emisferei sudice, furnizoare de materii prime.
Geografia economica a comertului international studiaza în general doua fenomene cu manifestare spatiala, rezultate în urma decalajelor regionale între productie si consum : aparitia si functionarea organizarilor de export/import si fluxurile comerciale mondiale.

Organizarile teritoriale de export si import
În cadrul formelor de organizare a spatiului geografic de catre activitatile de import/export, se pot deosebi doua tipuri principale : organizari infrastructurale si organizari suprastructurale.

Organizari comerciale infrastructurale
Cele mai evidente forme de polarizare spatiala activitatilor intrinseci comertului sînt porturile. Prin intermediul retelelor convergente/divergente (în functie de sensul fluxu rilor comerciale) de axe rutiere, feroviare sau nav