RECRUTAREA SI SELECTIA
PERSONALULUI
IN INSTITUTIILE PUBLICE





















Evolutia practicii si gandirii manageriale a determinat deplasarea atentiei de la factorul material catre resursa umana.. Astfel s-a ajuns la concluzia ca individul este o organizatie, mai mult decat o simpla componenta a factorilor productivi, iar gestiunea resursei umane depaseste principiile rigide ale gestionarii activelor firmei, tinand cont de o seama de caracteristici ce scapa calculului economic.
Scopul activitatilor de recrutare si selectie este de obtine necesarul numeric si calitativ de angajati pentru satisfacerea nevoilor de forta de munca ale organizatiei, concomitent cu minimalizarea costurilor aferente.
Asigurarea acestui necesar de personal este un proces deosebit de important care trebuie sa tina cont nu numai de faptul ca resursa umana este o resursa cheie a organizatiei, ci si de efectele unor posibile greseli initiale facute in recrutarea personalului.Acest lucru poate afecta atat climatul de munca al firmei cat si nivelul de eficienta, date fiind costurile ridicate si consumul mare de timp necesar pentru realizarea recrutarii si selectiei(publicitate, testare, etc.).
In ceea ce priveste responsabilitatea de recrutare si selectie, aceasta este impartita intre managerul resurselor umane si compartimentul personal. On privinta continutului de recrutare si selectie, acestea cuprind actiuni complementare.
Activitatea de recrutare este foarte apropiata de cea a selectiei, tragand concluzia ca nu putem angaja potential uman valoros daca acesta nu a fost ales in urma unei recrutari reusite.

RECRUTAREA PERSONALULUI IN INSTITUTIILE PUBLICE

Prin recrutare se intelege atragerea si descoperirea unui personal calificat pentru ocuparea posturilor vacante.
In mod traditional se acorda o importanta deosebita mai mult selectiei decat recrutarii. Recrutarea trebuie sa aiba prioritate, mai ales daca se inregistreaza o lista de oferte de forta de munca avand o anumita