Carol al V-lea a mostenit un imperiu vast, care parea sa domine Europa secolului XVI. Dar dimensiunile imperiului erau mai degraba o sursa de slabiciune decât de putere si, timp de 36 de ani, Carol a înfruntat mari dificultati.
Familia Habsburgilor a devenit o forta în Europa Centrala în secolul XV, când si-a concentrat puterea în jurul ducatului de Austria. Începând cu 1438, capul familiei a fost ales si împarat al Sfântului Imperiu Roman, cu toate ca suveranitatea sa (asupra unui teritoriu corespunzând Germaniei de azi) aducea mai mult prestigiu decât decât autoritate propriu-zisa.
Dupa aproape un secol, matrimoniale si decesele din familiile rivale au facut din Habsburgi dinastia cea mai puternica din Europa, titlurile si teritoriile ajungând în mâinile tânarului arhiduce Carol.
Nascut în 1500, Carol a devenit rege al Spaniei în 1516. Trei ani mai târziu, a mostenit teritoriile austriece si ducatul de Burgundia de la bunicul sau Maximilian I, precum si titlul de împarat al Sfântului Imperiu Roman. Dupa Spania, a urmat sudul Italiei, Sicilia si Sardinia si marele Imperiu Spaniol care era creat în cele doua Americi; în calitate de duce de Burgundia, Carol a condus si Tarile de Jos (Belgia si Olanda). Aceste posesiuni l-au facut pe Carol al V-lea conducatorul celui mai mare imperiu european, de la cel condus de Carol cel Mare în secolul al IX-lea.
Imperiul lui Carol al V-lea era prosper, deoarece Tarile de Jos devenisera centrul comertului european si cantitati din ce în ce mai mari de aur si argint proveneau din exploatarea minelor din America Latina. Carol era capabil sa-si conduca provinciile îndepartate eficient, cu ajutorul membrilor loiali ai familiei sale, fiind ajutat si de trupele spaniole.
În ciuda avantajelor enumerate anterior, sarcina lui Carol nu era tocmai usoara; imperiul nu numai ca are vast, dar si inaccesibil. Caile de comunicare între majoritatea regiunilor sale – Spania, Italia, Austria si Olanda – erau lente si dificile, chiar si atunci când nu erau amenintate de puteri învecinate. De asemenea, datorita dimensiunilor imperiului, existau forte ostile – francezii, printii germani, luteranii, turcii – la tot pasul. Cheltuielile excesive pe care Carol le facea în scopul finantarii de razboaie au devenit si mai mari datorita inflatiei din secolul XVI, iar prosperitatea Indiilor si a Tarilor de Jos nu era de ajuns pentru
a-l împiedica pe acesta sa se afunde în datorii.
Carol era un conducator constiincios, desi nu stralucit, însa de-a lungul domniei sale nu a fost niciodata capabil sa-si expoateze victoriile sau sa-si adune toate resursele pentru a face fata unei probleme majore, deoarece întotdeauna aparea o noua criza ce trebuia rezolvata.
O astfel de problema era subrezirea Sfântului Imperiu Roman, un grup de teritorii cu sute de autoritati separate. Acestea cuprindeau câteva sate mari, ca Bavaria, Saxonia si Brandenburg, unde printii erau independenti si, prin urmare, ostili vis-à-vis de cresterea autoritatii împaratului. Orice planuri de reformare a imperiului se loveau de opozitia acestora, iar Carol nu a reusit sa creeze o “Noua Monarhie” centralizata în Germania care sa poata fi comparata cu Anglia si Franta.
Dificultatile lui Carol erau intensificate de diviziunile religioase care fusesera provocate de Reforma Protestanta, începuta de Martin Luther. În 1521, în cadrul Dietei (adunarii) de la Worms, Carol a sustinut doctrina catolica traditionala, condamnându-l pe Luther, însa înainte de a trece la masuri concrete a fost retinut de razboaiele franceze.
În ultimii ani de domnie, Carol Quintul a fost pe punctul de a înregista succese în Germania, profitând de armistitiile cu francezii si turcii pentru a înfrange liga printilor protestanti la Muhlberg (1547). Dar, ca întotdeauna, succesul lui Carol nu facea decât sa-i uneasca pe ceilalti dusmani ai sai. Franta i-a subventionat pe printi si a intrat în razboi, care a luat sfârsit în 1555 prin pacea de la Augusburg.
În aceasta perioada, Carol s-a decis sa abdice. În mod semnificativ, Carol si-a împartit imperiul enorm si tulburat între fratele sau Ferdinand, care a devenit ducele Austriei si viitor împarat al Sfântului Imperiu Roman, si fiul sau Filip, care a primit Spania, Italia si Tarile de Jos. Carol s-a retras în Spania, unde a trait linistit pâna la moartea sa, în 1558.
Date importante:
1516 - Carol devine rege al Spaniei
1517 - Începe reforma în Germania
1519 - Carol devine împarat al Sfântului Imperiu Roman
1521 - Dieta de la Worms: Carol îl condamna pe Luther
1522-1529 - Razboaiele împotriva francezilor, desfasurate în Italia
1525 - Victoria de la Pavia
1527 - Asedierea Romei
1529 - Turcii asediaza Viena
1535 - Fortele imperiale recupereaza Tunisul
1536-1538 - Razboiul cu Franta
1541 - Expeditia imperiala împotriva Algerului esueaza
1542-1...